12 definiții pentru rugăciune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUGĂCIÚNE, rugăciuni, s. f. Încercare personală de a intra în contact direct cu divinitatea; cerere, mulțumire sau laudă adresată de credincioși divinității; rugă (2). ♦ (Rar) Rugăminte, insistență, rugă (1). – Lat. rogatio, -onis.

rugăciune sf [At: COD.VOR. 136/4 / Pl: ~ni, (înv) ~ / E: ml rogatio, -onis] 1 (Asr) Rugăminte (1). 2 Cerere (mulțumire sau laudă) adresată de credincioși divinității Si: închinare, rugă1 (2), (înv) rugare (3), rugăminte (2), molitvă (îrg), ocinaș, (îvr) molenie. 3 (Îlv) A face (înv a da, a aduce) ~ (sau ~ ni) sau a-și face ~a, a fi în ~, a sta la ~ A se ruga1 (7).

RUGĂCIÚNE, rugăciuni, s. f. Cerere, mulțumire sau laudă adresată de credincioși divinității; rugă (2). ♦ (Rar) Rugăminte, insistență, rugă (1). – Lat. rogatio, -onis.

RUGĂCIÚNE, rugăciuni, s. f. 1. Cerere (mulțumire sau laudă) adresată de credincioși divinității (oral sau în minte, liber sau după text). Se săvîrșesc rugăciunile și praznicul acesta, spre a cere milostivire de la dumnezeu. SADOVEANU, E. 96. Făcură rugăciune mare către Mahomet al lor. ISPIRESCU, M. V. 32. Înduplecată de rugăciunile împărătesei îngenuncheate, pleoapele icoanei reci se umeziră. EMINESCU, N. 4. ◊ (Poetic) Valea largă se umplu, pînă la marginile de deasupra ale munților săi, de glasul sfînt al rugăciunii și al păcii. HOGAȘ, M. N. 133. Stelele albe sunau în aeriane coarde rugăciunea universului. EMINESCU, N. 67. ◊ Expr. A fi în rugăciune = a se ruga, a se închina. Ștefan al Moldovei, Daniel îi spune, Să aștepte-afară! Sînt în rugăciune. BOLINTINEANU, O. 58. 2. (Rar) Rugăminte insistentă. Toate rugăciunile celor trei femei... n-au fost în stare să-i potolească dorul părinților. ISPIRESCU, L. 9.

RUGĂCIÚNE ~i f. Adresare a credincioșilor către Dumnezeu, Maica Domnului etc. Mergea zilnic la ~. /<lat. rogatio, ~onis

rugăciune f. 1. cerere făcută cu umilință; 2. implorarea grației divine. [Lat. ROGATIONEM].

rugăcĭúne f. (lat. rogatio, -ónis, pv. roazo, vfr. rouvaison. V. de- și pro-rogațiune). Cerere umilită către Dumnezeŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rugăciune s. f., g.-d. art. rugăciunii; pl. rugăciuni

rugăciúne s. f., g.-d. art. rugăciúnii; pl. rugăciúni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RUGĂCIÚNE s. 1. (BIS.) închinare, închinăciune, rugă, (înv. și reg.) ocinaș, (înv.) molitvă, rugare, rugăminte. (Mergea zilnic la ~.) 2. v. rugăminte.

RUGĂCIUNE s. 1. (BIS.) închinare, închinăciune, rugă, (înv. și reg.) ocinaș, (înv.) molitvă, rugare, rugăminte. (Mergea zilnic la ~.) 2. rugă, rugăminte, (pop.) rugare, (înv.) regea, regealîc. (Vreau să-ți fac o ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

rugăciúne, rugăciuni s. f. 1. Cerere, mulțumire sau laudă adresată de credincioși lui Dumnezeu (oral sau în gând), simbol al mărturisirii de credință, de iubire, de nădejde și de dependență către Dumnezeu. ◊ Rugăciunea domnească = rugă, închinare; molitvă; (înv.) ocinaș, molenie; „Tatăl nostru...” (Mat. 6, 9-13), cea mai cuprinzătoare rugăciune. Este însoțită de acte și forme externe; însemnarea cu sfânta cruce, îngenunchere, mătănii, prosternare etc. ◊ Rugăciunea lui Manase v. Manase.Loc. vb. A face (sau, înv., a aduce) rugăciune (sau rugăciuni) sau a-și face rugăciunea, a fi în (sau a sta la) rugăciune = a se ruga, a se închina. 2. (Rar) Rugăminte. – Din lat. rogatio, -onis.

Intrare: rugăciune
rugăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rugăciune
  • rugăciunea
plural
  • rugăciuni
  • rugăciunile
genitiv-dativ singular
  • rugăciuni
  • rugăciunii
plural
  • rugăciuni
  • rugăciunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rugăciune, rugăciunisubstantiv feminin

  • 1. Încercare personală de a intra în contact direct cu divinitatea; cerere, mulțumire sau laudă adresată de credincioși divinității; rugă. DEX '09 DLRLC
    sinonime: rugă
    • format_quote Se săvîrșesc rugăciunile și praznicul acesta, spre a cere milostivire de la dumnezeu. SADOVEANU, E. 96. DLRLC
    • format_quote Făcură rugăciune mare către Mahomet al lor. ISPIRESCU, M. V. 32. DLRLC
    • format_quote Înduplecată de rugăciunile împărătesei îngenuncheate, pleoapele icoanei reci se umeziră. EMINESCU, N. 4. DLRLC
    • format_quote poetic Valea largă se umplu, pînă la marginile de deasupra ale munților săi, de glasul sfînt al rugăciunii și al păcii. HOGAȘ, M. N. 133. DLRLC
    • format_quote poetic Stelele albe sunau în aeriane coarde rugăciunea universului. EMINESCU, N. 67. DLRLC
    • 1.1. rar Rugă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Toate rugăciunile celor trei femei... n-au fost în stare să-i potolească dorul părinților. ISPIRESCU, L. 9. DLRLC
    • chat_bubble A fi în rugăciune = a se ruga, a se închina. DLRLC
      • format_quote Ștefan al Moldovei, Daniel îi spune, Să aștepte-afară! Sînt în rugăciune. BOLINTINEANU, O. 58. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.