18 definiții pentru rudar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rudar1 sm [At: (a. 1701) IORGA, S. D. V, 3356 / V: ~iu, (reg) rodar / Pl: ~i / E: bg рудар] 1 Lucrător (țigan) care extrăgea aur din nisipul râurilor Si: aurar1 (6), băieș (5). 2 Meșter țigan care lucrează din lemn albii, linguri, fuse etc. Si: (reg) rudaș3.

rudar3 sm [At: H III, 96 / Pl: ~i / E: rudă + -ar] (Reg) Rudaci.

rudar2 [At: F (1885), 411 / Pl: ~e sn, ~ri sm / E: rudă2 + -ar] (Reg) 1 sn Prăjină lungă în casele țărănești, de care atârnă haine, obiecte casnice etc. Si: (pop) culme, (reg), rudă2 (1). 2 sn (Pex) Covor, scoarță (pe perete). 3 sm Rotaș (1).

RUDÁR, rudari, s. m. Denumire dată, în Țările Române, unor lucrători (țigani) care confecționau obiecte din lemn; p. ext. meșter țigan care lucrează din lemn albii, linguri, fuse etc. – Din bg. rudar.

RUDÁR, rudari, s. m. Denumire dată, în țările românești, unor lucrători (țigani) care confecționau obiecte din lemn; p. ext. meșter țigan care lucrează din lemn albii, linguri, fuse etc. – Din bg. rudar.

RUDÁR, rudari, s. m. Meșter țigan care lucrează din lemn albii, linguri, fuse etc. A intrat noaptea în coșar, a dezlegat cîrlanul de la iesle, l-a scos afară din curte de căpăstru, a sărit pe el și pe-aci ți-e drumul. L-a vîndut rudarilor la tîrg. STANCU, D. 253. [Țiganii de laie] se deosebeau, după meseriile ce ezersau, în rudari, ursari, cărămidari, fierari, spoitori și salahori la zidiri. GHICA, S. A. 35.

RUDÁR ~i m. Meșter care face albii, linguri, fuse și alte obiecte de lemn. /< bulg. rudar

rudar m. 1. țigan aurar; 2. țigan ce lucrează scule groase de lemn (albii, linguri, fuse). [Țigănește, rudar e sinonim cu aurar].

rudár m. (sîrb. bg. rudar, miner, baĭaș, d. rúda, mineral. V. rudă 3). Vest. Țigan care lucrează obĭecte grosolane de lemn (albiĭ, lingurĭ, fuse) și care odinioară era și zlătar. – Fem. -ăreasă, pl. ese, și -riță, pl. e. – În est lingurar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RUDÁR s. v. culme, rotaș.

RUDAR s. lingurar, (reg.) rudaș.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rudár (rudári), s. m.1. Țigan căutător de aur. – 2. Țigan nomad care lucra obiecte de lemn. Bg., sb. rudar, din ruda „minereu” (Cihac, II, 320; Conev 76). Probabil denumirea s-a menținut, după ce s-a schimbat meseria primitivă, datorită consonanței cu rudă „par”. – Der. rudăresc, adj. (țigănesc; grosolan); rudărie, s. f. (meseria de țigan rudar; zăcămînt, mină).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rudár2, rudáre, s.n. (reg.) 1. prăjină lungă de care atârna hainele la țară; culme, rudă. 2. covor, scoarță de perete.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: rudar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rudar
  • rudarul
  • rudaru‑
plural
  • rudari
  • rudarii
genitiv-dativ singular
  • rudar
  • rudarului
plural
  • rudari
  • rudarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)