2 intrări
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ruca sf [At: AXINTE URICARIUL, LET. II, 235/18 / V: rucă / Pl: ~le / E: tc ruka] (Înv) Plângere (adresată sultanului).
rucá f. (turc. ar. ruka, scrisoare, bilet). Sec. 18. Suplică, jalbă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rucă sf vz ruca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RUCA s. v. plângere, reclamație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ruca s. v. PLÎNGERE. RECLAMAȚIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ruca (-ale), s. f. – Cerere, petiție. Tc. (arab.) rüka (Candrea). Sec. XVIII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
RUCĂ, boier (17 B I 421), < rus. pyкa „mînă”; cf. Rucar, Al. log (Sucev 174) n. ag.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ruca
ruca substantiv feminin
| substantiv feminin (F149) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
rucă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Rucă