12 definiții pentru rubidiu Rb


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUBÍDIU s. n. Element chimic, metal alcalin, strălucitor ca argintul, ușor oxidabil, care se găsește în natură în cantități mici, însoțind sodiul și potasiul. – Din fr. rubidium, germ. Rubidium.

RUBÍDIU s. n. Element chimic, metal alcalin, strălucitor ca argintul, ușor oxidabil, care se găsește în natură în cantități mici, însoțind sodiul și potasiul. – Din fr. rubidium, germ. Rubidium.

rubidiu sn [At: ISIS (1862) 373 / V: (înv) ~m sn / E: fr rubidium, ger Rubidium] Metal alcalin, strălucitor ca argintul, ușor oxidabil, existent în natură în cantități mici, însoțind sodiul și potasiul.

RUBÍDIU s. n. Metal alcalin, strălucitor ca argintul, foarte ușor oxidabil în aer umed; se găsește răspîndit în natură în cantități mici, însoțind sodiul și potasiul.

RUBÍDIU s.n. Metal alcalin alb, foarte reactiv, asemănător cu sodiul. [Pron. -diu. / < fr. rubidium].

RUBÍDIU s. n. metal alcalin alb, ușor fuzibil, foarte activ chimic, care se păstrează în petrol. (< fr. rubidium)

RUBIDÍU n. Metal alcalin, alb-argintiu, foarte activ, întrebuințat la confecționarea fotoelementelor, tuburilor luminoase și în medicină. /<fr. rubidium, germ. Rubidium

*rubídiŭ n. (d. lat. rúbidus, roș închis cărămiziu). Chim. Un metal alcalin analog potasiuluĭ și care se află în unele plante (sfeclă, tutun), în unele ape minerale ș. a. E monovalent și are o greutate atomică de 85.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rubídiu [diu pron. dĭu] s. n., art. rubídiul; simb. Rb

rubídiu s. n. [diu pron. -diu], art. rubídiul; simb. Rb


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RUBÍDIU (< fr. {i}; {s} lat. rubidus „roșu-închis”) s. n. Element chimic (Rb; nr. at. 37, m. at. 85,47) din grupa metalelor alcaline. Strălucitor ca argintul, ușor oxidabil, se găsește în natură în cantități mici, însoțind sodiul, potasiul și litiul în minerale. A fost descoperit de R.W. Bunsen și G.R. Kirchhoff, în 1861. Se întrebuințează în calitate de catalizator în sinteza organică etc.

Rb, simbol chimic pentru rubidiu.

Intrare: rubidiu
  • pronunție: -dĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rubidiu
  • rubidiul
  • rubidiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • rubidiu
  • rubidiului
plural
vocativ singular
plural
Rb simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Rb
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

rubidiu Rb

  • 1. Element chimic, metal alcalin, strălucitor ca argintul, ușor oxidabil, ușor fuzibil, foarte activ chimic, care se găsește în natură în cantități mici, însoțind sodiul și potasiul; este întrebuințat la confecționarea fotoelementelor, tuburilor luminoase și în medicină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 NODEX
  • comentariu simbol Rb
    surse: DOOM 2

etimologie: