17 definiții pentru rubedenie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUBEDENIE, rubedenii, s. f. (Pop.) Rudă1. – Cf. rudenie.

RUBEDENIE, rubedenii, s. f. (Pop.) Rudă1. – Cf. rudenie.

rubedenie sf [At: ODOBESCU, S. III, 23 / V: reb~ / Pl: ~ii / E: ns cf rudenie] (Pop) Rudă1 (7).

RUBEDENIE, rubedenii, s. f. (Popular) Rudă (1); rudenie. Rubedenii printre atotputernicii zilei. C. PETRESCU, A. R. 17. Om să-i pui alăturea și să-l cauți în șapte sate, nu găsești unul mai bun decît pe Mihu, care nu-și mai știe rubedeniile și cuscrii și finii. SLAVICI, N. I 83. Aș! Abia ți-ai întins mîna, sare ivărul la ușă, E-un congres de rubedenii, vreun unchi, vreo mătușă... EMINESCU, O. I 155.

RUBEDENIE ~i f. fam. 1) v. RUDĂ. 2) v. RUDENIE. /Din rudenie

rebedenie f. fam. rudenie: rebedenie la rebedenie trage ca acul la magnet ISP. [Alterațiune din rudenie sub o influență necunoscută].

rudénie f. (d. rudă și vsl. roždenie, naștere). Vechĭ. Neam, generațiune. Azĭ. Înrudire, alianță, legătura dintre rude. Rudă, neam, persoană înrudită: mĭ-a venit o rudenie, mĭ-aŭ venit rudeniile. – În Munt. și rubedénie (infl. de sîrb. rodbina), în Munt. vest și Olt. rebedénie, în Bz. și rumedénie. V. sumedenie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rubedenie (pop.) (desp. -ni-e) s. f., art. rubedenia (desp. -ni-a), g.-d. art. rubedeniei; pl. rubedenii, art. rubedeniile (desp. -ni-i-)

rubedenie (pop.) (-ni-e) s. f., art. rubedenia (-ni-a), g.-d. art. rubedeniei; pl. rubedenii, art. rubedeniile (-ni-i-)

rubedenie s. f. (sil. -ni-e), art. rubedenia (sil. -ni-a), g.-d. art. rubedeniei; pl. rubedenii, art. rubedeniile (sil. -ni-i-)

rudenie (desp. -ni-e) s. f., art. rudenia (desp. -ni-a), g.-d. art. rudeniei; (rude) (reg.) pl. rudenii, art. rudeniile (desp. -ni-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RUBEDENIE s. neam, rudă, rudenie, (înv. și reg.) nemotenie, (reg.) nat, nemenie, nemet, nemușug, (Mold.) cimotie. (Are cîteva ~ii foarte apropiate.)

RUDENIE s. 1. înrudire, (înv. și reg.) nemotenie, (reg.) nemușug. (Legături de ~.) 2. neam, rubedenie, rudă, (înv. și reg.) nemotenie, (reg.) nat, nemenie, nemet, nemușug, (Mold.) cimotie. (Are cîteva ~ foarte apropiate.)

rudenie s. v. FAMILIE. GENERAȚIE. NEAM. POPOR. POPULAȚIE. SEMINȚIE. VIȚĂ.

Intrare: rubedenie
rubedenie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rubedenie
  • rubedenia
plural
  • rubedenii
  • rubedeniile
genitiv-dativ singular
  • rubedenii
  • rubedeniei
plural
  • rubedenii
  • rubedeniilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rubedenie, rubedeniisubstantiv feminin

  • 1. popular Rudă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Rubedenii printre atotputernicii zilei. C. PETRESCU, A. R. 17. DLRLC
    • format_quote Om să-i pui alăturea și să-l cauți în șapte sate, nu găsești unul mai bun decît pe Mihu, care nu-și mai știe rubedeniile și cuscrii și finii. SLAVICI, N. I 83. DLRLC
    • format_quote Aș! Abia ți-ai întins mîna, sare ivărul la ușă, E-un congres de rubedenii, vreun unchi, vreo mătușă... EMINESCU, O. I 155. DLRLC
etimologie:
  • cf. rudenie DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.