RUBEDENIE, rubedenii, s. f. (Popular) Rudă (1); rudenie. Rubedenii printre atotputernicii zilei. C. PETRESCU, A. R. 17. Om să-i pui alăturea și să-l cauți în șapte sate, nu găsești unul mai bun decît pe Mihu, care nu-și mai știe rubedeniile și cuscrii și finii. SLAVICI, N. I 83. Aș! Abia ți-ai întins mîna, sare ivărul la ușă, E-un congres de rubedenii, vreun unchi, vreo mătușă... EMINESCU, O. I 155.