2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROZACÉE, rozacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate lemnoase și erbacee din care fac parte specii cultivate (trandafirul, mărul, cireșul etc.), precum și păducelul, măceșul, scorușul etc.; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. rosacée.

ROZACÉE, rozacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate lemnoase și erbacee din care fac parte specii cultivate (trandafirul, mărul, cireșul etc.), precum și păducelul, măceșul, scorușul etc.; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. rosacée.

rozacee sf [At: NEGRUZZI, S. I, 103 / Pl: ~ / E: fr rosacées] 1 (Lpl) Familie de plante dicotiledonate, lemnoase și erbacee, cu flori de obicei hermafrodite, din care fac parte trandafirul, măceșul, mărul, părul etc. 2 Plantă din familia rozacee (1).

ROZACÉE s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, cu flori dispuse simetric, din care fac parte trandafirul și majoritatea pomilor fructiferi de la noi. Mărul, părul, prunul fac parte din familia rozaceelor.

ROZACÉE1 s.f.pl. Familie de plante lemnoase și erbacee dicotiledonate, cu staminele inserate pe caliciu, având ca tip trandafirul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. rosacées].

ROZACÉE2 s.f. (Med.) Cuperoză. [< fr. rosacée].

ROZACÉE1 s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, lemnoase și erbacee, cu staminele inserate pe caliciu: trandafirul. (< fr. rosacées)

ROZACÉE2 s. f. cuperoză. (< fr. rosacée)

ROZACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee și lemnoase, cu flori viu colorate și plăcut mirositoare (reprezentanți: trandafirul, măceșul, caisul, cireșul etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. rosace

rozacee n. pl. familie de plante al căror tip e roza.

rozaceu, ~ee a [At: BELEA, P. A. 159 / Pl: ~ei, ~ee / E: fr rosacée, lat rosaceus, -a, -um] (Rar) Care bate în roz (1).

ROZACÉU, -ÉE adj. (Liv.) Care bate în roz. [< fr. rosacé, lat. rosaceus].

ROZACÉU, -ÉE adj. care bate în roz. (< fr. rosacé, lat. rosaceus)

rozacéŭ, -ée adj. (lat. rosáceus, fr. rosacé). Bot. Din familia rozeĭ. S. f., pl. tot ee. O familie de plante al căror tip e roza și din care maĭ fac parte fragu, măru, prunu, caisu, migdalu ș. a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rozacée s. f., art. rozacéea, g.-d. art. rozacéei; pl. rozacée


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: rozacee
substantiv feminin (F142)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rozacee
  • rozaceea
plural
  • rozacee
  • rozaceele
genitiv-dativ singular
  • rozacee
  • rozaceei
plural
  • rozacee
  • rozaceelor
vocativ singular
plural
Intrare: rozaceu
rozaceu adjectiv
adjectiv (A103)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rozaceu
  • rozaceul
  • rozaceu‑
  • rozacee
  • rozaceea
plural
  • rozacei
  • rozaceii
  • rozacee
  • rozaceele
genitiv-dativ singular
  • rozaceu
  • rozaceului
  • rozacee
  • rozaceei
plural
  • rozacei
  • rozaceilor
  • rozacee
  • rozaceelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)