STELĂ s.f. Monument în formă de coloană sau de obelisc, alcătuit dintr-un singur bloc de piatră, care poartă de obicei o inscripție. ♦ Colonetă avînd deasupra un obiect decorativ, o statuetă etc. [< fr. stèle, cf. gr. stele – coloană].

stelă s. f., g.-d. art. stelei; pl. stele

stelă s. f., g.-d. art. stelei; pl. stele

stelă s. f., g.-d. art. stelei; pl. stele

*stélă f., pl. e (lat. stela și stele, d. vgr. stéle). Monolit (în formă de coloană întreagă saŭ frîntă) destinat să poarte o inscriptiune, maĭ ales funerară, la vechiĭ Grecĭ și Egiptenĭ.

stelă f. coloană fără capitel, acoperită cu o inscripțiune: stelă funerară.

STELĂ ~e f. Monument comemorativ, în formă de mică coloană sau pilastru, construit dintr-un bloc monolit de piatră, de obicei cu sculpturi în relief. /<lat. stella, fr. stéle

ștelă, ștele, s.f. (reg.) păduche de găină.

STELĂ s. f. 1. monument funerar, coloană sau obelisc, dintr-un singur bloc de piatră, care poartă de obicei o inscripție. 2. colonetă având deasupra un obiect decorativ, o statuetă etc. (< lat. stela, fr. stèle)

STELĂ, stele, s. f. Mic monument format dintr-un singur bloc de piatră și purtînd de obicei inscripții sau sculpturi. Stelă funerară. ▭ Tot din Rusănești este și frumoasa stelă cu doi lei culcați pe frontonul ei. ODOBESCU, S. II 415.

STELĂ, stele, s. f. Mic monument cu caracter comemorativ, în formă de coloană sau de pilastru, alcătuit dintr-un singur bloc de piatră și purtând de obicei inscripții sau sculpturi, specific antichității. – Din fr. stèle.

ștelă sf [At: A II, 12 / Pl: ~le / E: ns cf stelniță] (Reg) Păduche de găină.

stelă sf [At: ODOBESCU, S. II, 415 / Pl: ~le / E: lat stela, fr stèle] 1 Mic monument cu caracter comemorativ sau sepulcral, alcătuit dintr-un singur bloc de piatră în formă de fus, de coloană, de obelisc sau de placă, așezat vertical, împodobit cu basoreliefuri și purtând inscripții care îi indică semnificația. 2 (Nav) Unghi diedru format între laturile unor piese metalice folosite în construcții navale. 3 Echer articulat, reglabil, folosit în topometrie și construcții navale.

STELĂ, stele, s. f. (În Antichitate) Mic monument comemorativ sau funerar, în formă de coloană sau de pilastru, alcătuit dintr-un singur bloc de piatră și purtând de obicei inscripții sau sculpturi. – Din fr. stèle.