stelă sf [At: ODOBESCU, S. II, 415 / Pl: ~le / E: lat stela, fr stèle] 1 Mic monument cu caracter comemorativ sau sepulcral, alcătuit dintr-un singur bloc de piatră în formă de fus, de coloană, de obelisc sau de placă, așezat vertical, împodobit cu basoreliefuri și purtând inscripții care îi indică semnificația. 2 (Nav) Unghi diedru format între laturile unor piese metalice folosite în construcții navale. 3 Echer articulat, reglabil, folosit în topometrie și construcții navale.