2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROSTOPÁSCĂ s. f. Plantă erbacee cu flori galbene-aurii, a cărei tulpină conține un suc galben-portocaliu, acru, otrăvitor, folosit în medicină; negelariță (Chelidonium majus). – Din ucr. rostopast’.

ROSTOPÁSCĂ s. f. Plantă erbacee cu flori galbene-aurii, a cărei tulpină conține un suc galben-portocaliu, acru, otrăvitor, folosit în medicină; negelariță (Chelidonium majus). – Din ucr. rostopast’.

ROSTOPÁSCĂ s. f. Plantă erbacee din familia papaveraceelor, a cărei tulpină conține un lapte galben-portocaliu, acru, veninos (Chelidonium majus). Foaie verde rostopască, De la deal de casa noastră Crește-o floricic-albastră. ȘEZ. I. 71.

ROSTOPÁSCĂ f. Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze mari, lobate și cu flori galbene-aurii, care conține un suc otrăvitor, întrebuințat în medicină; negelariță. /<ucr. rostopasti

rostopască f. Mold. Tr. Bot. negelariță. [Rut. ROSTOPAST].

rostopáscă f., pl. ște (rut. rostopast). O plantă erbacee papaveracee numită și crucea voĭniculuĭ și negelariță (chelidonium majus). – Și răst- și lost- (Mold.).

rostopáscă, s.f. – (bot.) Plantă erbacee cu flori galbene, a cărei tulpină conține un suc galben-portocaliu, otrăvitor, folosit în medicină (Chelidonium majus). Neghelariță (Bud, 1908). Ai de pădure, buruiană de cele sfinte, calce mare, iarbă de negei (Borza, 1968: 46). – Din ucr. rostopast’ (Șăineanu, Scriban; Cihac, cf. DER; DEX, MDA).

lostopască sf vz rostopască

lostopáscă, V. rostopască.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rostopáscă s. f., g.-d. art. rostopáscăi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROSTOPÁSCĂ s. (BOT.; Chelidonium majus) (pop.) negelariță, (reg.) alândurișe (pl.), gălbinare, lăptiugă, măselariță, oiască, paparună, pleoscăniță, pleoscăriță, rostopalniță, rostopastică, rostopol, sălățea, scânteiță, tătărcele (pl.), ai-de-pădure, buruiană-de-negei, buruiană-de-pecingine, buruiană-de-tătarcă, calce-mare, crucea-voinicului, iarba-rândunelei, iarbă-de-negei, iarbă-de-negi, mac-sălbatic.

ROSTOPASCĂ s. (BOT.; Chelidonium majus) (reg.) alîndurișe (pl.), gălbinare, lăptiugă, măselariță, negelariță, oiască, paparună, pleoscăniță, pleoscăriță, rostopalniță, rostopastică, rostopol, sălățea, scînteiță, tătărcele (pl.), ai-de-pădure, buruiană-de-negei, buruiană-de-pecingine, buruiană-de-tătarcă, calce-mare, crucea-voinicului, iarba-rîndunelei, iarbă-de-negei, iarbă-de-negi, mac-sălbatic.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rostopáscă (-ște), s. f. – Măselariță (Chelidonium maius). – Var. rostopastă. Rut. rostopast (Cihac, II, 319), cf. pol. rostopašć.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rostopáscă, s.f. – (bot.) Plantă erbacee cu flori galbene, a cărei tulpină conține un suc galben-portocaliu, otrăvitor, folosit în medicină (Chelidonium majus). Neghelariță (Bud 1908). Ai de pădure, buruiană de cele sfinte, calce mare, iarbă de negei (Borza 1968: 46). – Ucr. rostopast (Cihac cf. DER).


Dicționare enciclopedice

Encyclopedic definitions

ROSTOPÁSCĂ (< ucr.) s. f. Plantă erbacee medicinală din familia papaveraceelor, de 30-90 cm înălțime, cu rizom gros de 1-2 cm, tulpină dispers-păroasă, frunze alterne, neregulat sectate, cu două-opt flori galbene-aurii așezate în vârful tulpinii, toate părțile plantei conținând un suc galben-portocaliu, acru, otrăvitor (Chelidonium majus); negelariță, iarbă de negi. Crește prin locuri umbroase, necultivate. Conține numeroși alcaloizi, dintre care unii au efect citostatic. Utilizată încă din Antic. ca plantă medicinală. În Ev. Med. era folosită la tratamentul icterului. Reprezintă un medicament hepatoprotector, analgezic și antispastic, sub formă de infuzii; extern, este folosită pentru cicatrizarea rănilor și eliminarea negilor.

CHELIDONIUM L., CHELIDONIUM, fam. Papaveraceae. Gen cu o singură specie: Chelidonium majus L. «Rostopască». Originară din America de N, Asia, Europa, plantă anuală. Tulpina dreaptă, ramificată, înaltă de 0,30-1 m, cu peri lungi și rari, erbacee, care conține un latex galben-portocaliu, foarte otrăvitor. Frunze moi, glabre și divizate în lobi cu dinții rotunjiți, alterne, glauce pe partea inferioară. Flori galbene, 2 sepale, 4 petale, 2 stigmate scurte, dispuse în umbele terminale, fructul capsulă. înflorește în apr.-sept.

Intrare: rostopască (g.-d. -ște)
rostopască (g.-d. -ște) substantiv feminin
substantiv feminin (F8)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rostopască
  • rostopasca
plural
genitiv-dativ singular
  • rostopaște
  • rostopaștei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: rostopască (g.-d. art. -căi)
rostopască (g.-d. art. -căi) substantiv feminin
substantiv feminin (F99)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rostopască
  • rostopasca
plural
genitiv-dativ singular
  • rostopascăi
plural
vocativ singular
plural
lostopască
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.