ROSTOPÁSCĂ (< ucr.) s. f. Plantă erbacee medicinală din familia papaveraceelor, de 30-90 cm înălțime, cu rizom gros de 1-2 cm, tulpină dispers-păroasă, frunze alterne, neregulat sectate, cu două-opt flori galbene-aurii așezate în vârful tulpinii, toate părțile plantei conținând un suc galben-portocaliu, acru, otrăvitor (Chelidonium majus); negelariță, iarbă de negi. Crește prin locuri umbroase, necultivate. Conține numeroși alcaloizi, dintre care unii au efect citostatic. Utilizată încă din Antic. ca plantă medicinală. În Ev. Med. era folosită la tratamentul icterului. Reprezintă un medicament hepatoprotector, analgezic și antispastic, sub formă de infuzii; extern, este folosită pentru cicatrizarea rănilor și eliminarea negilor.