14 definiții pentru rostogoli

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROSTOGOLÍ, rostogolesc, vb. IV. Refl. și tranz. A înainta sau a face să înainteze, să alunece (pe un plan înclinat) rotindu-se în jurul lui însuși; a veni sau a (se) da de-a dura; p. ext. a (se) prăbuși, a (se) prăvăli. ◊ Expr. (Tranz.) A rostogoli ochii = a mișca ochii cu vioiciune încoace și încolo. ♦ Tranz. Fig. A împinge înainte dând impresia unei mișcări de rotire. ♦ Refl. (Despre ape curgătoare) A curge impetuos în vale, în valuri repezi. – Din rostogol.

ROSTOGOLÍ, rostogolesc, vb. IV. Refl. și tranz. A înainta sau a face să înainteze, să alunece (pe un plan înclinat) rotindu-se în jurul lui însuși; a veni sau a (se) da de-a dura; p. ext. a (se) prăbuși, a (se) prăvăli. ◊ Expr. (Tranz.) A rostogoli ochii = a mișca ochii cu vioiciune încoace și încolo. ♦ Tranz. Fig. A împinge înainte dând impresia unei mișcări de rotire. ♦ Refl. (Despre ape curgătoare) A curge impetuos în vale, în valuri repezi. – Din rostogol.

rostogoli [At: PANN, P. V. II, 4/22 / V: (înv) res~, (reg) răstăgoli, răs~, ~oco~ / Pzi: ~lesc / E: ns cf rotocol, rostopoli] 1-2 vtr A înainta, a aluneca, a cădea sau a face să înainteze, să alunece, să cadă rotindu-se în jurul lui însuși (pe un plan înclinat) rotindu-se în jurul lui însuși Si: a veni, a (se) da de-a dura, de-a berbeleacul, de-a tumba, de-a rostogolul (1), (îvr) a se rotoli (1). 3 vt (Îe) A-și ~ ochii (sau privirea) A-și muta ochii, privirea dintr-un punct în altul. 4 vt (îae) A mișca ochii foarte repede (datorită unei anumite stări sufletești) 5 vt (Fig) A da impresia unei mișcări de rostogolire (1). 6 vt (Fig) A imprima o mișcare cu aspect de rostogolire (1). 7-8 vrt A (se) prăbuși (de la înălțime) cu o mișcare de rostogolire. 9 vr A se învârti. 10 vr (Ast; înv; d. corpuri cerești) A se roti în jurul axei sale. 11 vr (D. ape) A curge repede, tumultuos. 12 vr (D. mijloace de circulație) A înainta dând impresia unei mișcări de rostogolire. 13 vi (Reg ; îf rostocoli) A răscoli (prin casă) Si: a cotrobăi (1).

ROSTOGOLÍ, rostogolesc, vb. IV. 1. Refl. A cădea, a aluneca, a înainta (de obicei pe un plan înclinat) prin rotirea în jurul lui însuși; a se da de-a dura, de-a berbeleacul, de-a rostogolul. Dintr-o scorbură încep să se rostogolească niște bolovani. BOGZA, Ț. 64. O copită cu măiestrie și la timp îndreptată împotriva încăpățînatului dușman, îl făcu să se rostogolească schiolălăind. HOGAȘ, M. N. 65. Arnăuții se-mbrîncea, Pe Iordachi s-arunca... Și din zbor capu-i tăia. Capul se rostogolea, în sînge se tăvălea. ALECSANDRI, P. P. 182. ◊ (Întărit prin «peste cap») Dar mașina nu se desfăcu și nu se rostogoli peste cap. C. PETRESCU, Î. II 201. ◊ Fig. Timpul se rostogolea încet, asemenea unui glob uriaș. VORNIC, P. 140. Sufletul lui plutea între vis și realitate, nehotărît, zdrobit de imensa putere a totului... Totul se lega, se încurca și se rostogolea mai departe. D. ZAMFIRESCU, R. 274. Orice cuvînt, îndată ce s-a scris, se rostogolește pretutindeni. ODOBESCU, S. I 190. ♦ Fig. A da impresia unei mișcări de rostogolire. Siretul împarte Moldova în două ținuturi fundamental deosebite. Pe stînga lui, mergînd înspre gură, se rostogolesc coline aride, egale. CĂLINESCU, I. C. 5. Munții de nouri se rostogoleau... în văzduhul neguros. SADOVEANU, O. III 75. Văd cum se rostogolește soarele după deal. CREANGĂ, O. A. 248. ◊ (Despre ape și despre obiecte care plutesc pe ape agitate) Oltul se rostogolește mereu în valea adîncă de la picioarele Hasmașului Mare. BOGZA, C. O. 111. «Mircea»o jucărie minunatăse rostogolește zbuciumat. BART, S. M. 15. Șuvoaiele crescute deodată se rostogoleau din măruntaiele munților, mînioase. RUSSO, O. 113. ♦ A se prăbuși (de la înălțime). Frumoasa salce... se va rostogoli ca un uriaș pletos. ANGHEL, PR. 12. 2. Tranz. A face să cadă, să înainteze mișcîndu-se în jurul lui însuși. Apele se bat, rostogolesc bolovanii... și sar peste stîncile lustruite. DELAVRANCEA, T. 184. Se aruncă rostogolind pietre și bolovani. NEGRUZZI, S. I 316. ◊ (Prin exagerare) Zguduiturile lotcii îl rostogoleau cînd pe o coastă, cînd pe un cot. DUMITRIU, P. F. 17. Îi trînti brusc un picior, rostogolindu-l la cîțiva pași. REBREANU, R. II 62. ◊ Expr. A rostogoli ochii = a mișca ochii foarte repede (sub imperiul unei agitații sufletești). Își rostogolea ochii înspăimîntați de la fața lui Dima la cercurile lui Susan. GALAN, Z. R. 93. ♦ Fig. A împinge înainte, dînd impresia unei mișcări de rotire. Numaidecît niște nourași albi se destrămară în aer, iar prăpăstiile rostogoliră un ropot de pistoale. GALACTION, O. I 160. Norii rostogoliți de vîntoasele înalte se adunaseră deasupra. C. PETRESCU, A. R. 28. [Dunărea] C-un murmur rostogolește a ei valuri gînditoare. EMINESCU, O. IV 133. ♦ A face să se prăbușească (de la înălțime, cu o mișcare de învîrtire în jurul său). Un cutremur de pămînt a rostogolit colosul [din Rodos]. BART, S. M. 48. Pe oricine cuteza să se scoale asupra lui, [Jupiter] îl rostogolea din înaltul cerului. ISPIRESCU, U. 82.

A ROSTOGOLÍ ~ésc tranz. A face să se rostogolească. /Din rostogol

A SE ROSTOGOLÍ mă ~ésc intranz. 1) A se da de-a rostogolul; a se mișca, dându-se de-a dura. 2) (despre ape curgătoare) A curge în valuri repezi. /Din rostogol

rostogolésc v. tr. (contaminat din rotocolesc și prostovălesc). Daŭ de-a rostogolu, fac să înainteze învîrtindu-se în prejuru luĭ: a rostogoli un butoĭ, o stîncă. – Și răsto- și răstă-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rostogoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rostogolesc, 3 sg. rostogolește, imperf. 1 rostogoleam; conj. prez. 1 sg. să rostogolesc, 3 să rostogolească

rostogoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rostogolesc, imperf. 3 sg. rostogolea; conj. prez. 3 să rostogolească

rostogolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rostogolésc, imperf. 3 sg. rostogoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. rostogoleáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROSTOGOLÍ vb. 1. (Transilv.) a (se) durdulica, a (se) duriga. (Roata se ~.) 2. v. tăvăli. 3. a (se) prăvăli, (pop.) a (se) prăpăstui, (reg.) a (se) prăstăvăli. (Bolovanii se ~ la vale.) 4. v. prăbuși.

ROSTOGOLI vb. 1. (Transilv.) a (se) durdulica, a (se) duriga. (Roata se ~.) 2. a (se) tăvăli. (Se ~ prin iarbă.) 3. a (se) prăvăli, (pop.) a (se) prăpăstui, (reg.) a (se) prăstăvăli. (Bolovanii se ~ la vale.) 4. a (se) prăbuși, a (se) prăvăli, (înv.) a (se) ponorî. (S-a ~ în prăpastie.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

rostogoli, rostogolesc v. r. (d. oameni grași, obezi) a merge, a se deplasa pe jos.

Intrare: rostogoli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rostogoli
  • rostogolire
  • rostogolit
  • rostogolitu‑
  • rostogolind
  • rostogolindu‑
singular plural
  • rostogolește
  • rostogoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rostogolesc
(să)
  • rostogolesc
  • rostogoleam
  • rostogolii
  • rostogolisem
a II-a (tu)
  • rostogolești
(să)
  • rostogolești
  • rostogoleai
  • rostogoliși
  • rostogoliseși
a III-a (el, ea)
  • rostogolește
(să)
  • rostogolească
  • rostogolea
  • rostogoli
  • rostogolise
plural I (noi)
  • rostogolim
(să)
  • rostogolim
  • rostogoleam
  • rostogolirăm
  • rostogoliserăm
  • rostogolisem
a II-a (voi)
  • rostogoliți
(să)
  • rostogoliți
  • rostogoleați
  • rostogolirăți
  • rostogoliserăți
  • rostogoliseți
a III-a (ei, ele)
  • rostogolesc
(să)
  • rostogolească
  • rostogoleau
  • rostogoli
  • rostogoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rostogoli, rostogolescverb

  • 1. A înainta sau a face să înainteze, să alunece (pe un plan înclinat) rotindu-se în jurul lui însuși; a veni sau a (se) da de-a dura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dintr-o scorbură încep să se rostogolească niște bolovani. BOGZA, Ț. 64. DLRLC
    • format_quote O copită cu măiestrie și la timp îndreptată împotriva încăpățînatului dușman, îl făcu să se rostogolească schiolălăind. HOGAȘ, M. N. 65. DLRLC
    • format_quote Arnăuții se-mbrîncea, Pe Iordachi s-arunca... Și din zbor capu-i tăia. Capul se rostogolea, în sînge se tăvălea. ALECSANDRI, P. P. 182. DLRLC
    • format_quote Dar mașina nu se desfăcu și nu se rostogoli peste cap. C. PETRESCU, Î. II 201. DLRLC
    • format_quote figurat Timpul se rostogolea încet, asemenea unui glob uriaș. VORNIC, P. 140. DLRLC
    • format_quote figurat Sufletul lui plutea între vis și realitate, nehotărît, zdrobit de imensa putere a totului... Totul se lega, se încurca și se rostogolea mai departe. D. ZAMFIRESCU, R. 274. DLRLC
    • format_quote figurat Orice cuvînt, îndată ce s-a scris, se rostogolește pretutindeni. ODOBESCU, S. I 190. DLRLC
    • format_quote Apele se bat, rostogolesc bolovanii... și sar peste stîncile lustruite. DELAVRANCEA, T. 184. DLRLC
    • format_quote Se aruncă rostogolind pietre și bolovani. NEGRUZZI, S. I 316. DLRLC
    • format_quote prin exagerare Zguduiturile lotcii îl rostogoleau cînd pe o coastă, cînd pe un cot. DUMITRIU, P. F. 17. DLRLC
    • format_quote prin exagerare Îi trînti brusc un picior, rostogolindu-l la cîțiva pași. REBREANU, R. II 62. DLRLC
    • 1.1. figurat A da impresia unei mișcări de rostogolire. DLRLC
      • format_quote Siretul împarte Moldova în două ținuturi fundamental deosebite. Pe stînga lui, mergînd înspre gură, se rostogolesc coline aride, egale. CĂLINESCU, I. C. 5. DLRLC
      • format_quote Munții de nouri se rostogoleau... în văzduhul neguros. SADOVEANU, O. III 75. DLRLC
      • format_quote Văd cum se rostogolește soarele după deal. CREANGĂ, O. A. 248. DLRLC
      • format_quote «Mircea» – o jucărie minunată – se rostogolește zbuciumat. BART, S. M. 15. DLRLC
    • 1.2. prin extensiune A (se) prăbuși, a (se) prăvăli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Frumoasa salce... se va rostogoli ca un uriaș pletos. ANGHEL, PR. 12. DLRLC
      • 1.2.1. A face să se prăbușească (de la înălțime, cu o mișcare de învârtire în jurul său). DLRLC
        • format_quote Un cutremur de pămînt a rostogolit colosul [din Rodos]. BART, S. M. 48. DLRLC
        • format_quote Pe oricine cuteza să se scoale asupra lui, [Jupiter] îl rostogolea din înaltul cerului. ISPIRESCU, U. 82. DLRLC
    • 1.3. tranzitiv figurat A împinge înainte dând impresia unei mișcări de rotire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Numaidecît niște nourași albi se destrămară în aer, iar prăpăstiile rostogoliră un ropot de pistoale. GALACTION, O. I 160. DLRLC
      • format_quote Norii rostogoliți de vîntoasele înalte se adunaseră deasupra. C. PETRESCU, A. R. 28. DLRLC
      • format_quote [Dunărea] C-un murmur rostogolește a ei valuri gînditoare. EMINESCU, O. IV 133. DLRLC
    • 1.4. reflexiv (Despre ape curgătoare) A curge impetuos în vale, în valuri repezi. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Oltul se rostogolește mereu în valea adîncă de la picioarele Hasmașului Mare. BOGZA, C. O. 111. DLRLC
      • format_quote Șuvoaiele crescute deodată se rostogoleau din măruntaiele munților, mînioase. RUSSO, O. 113. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv A rostogoli ochii = a mișca ochii cu vioiciune încoace și încolo. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Își rostogolea ochii înspăimîntați de la fața lui Dima la cercurile lui Susan. GALAN, Z. R. 93. DLRLC
etimologie:
  • rostogol DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.