2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ronron sn [At: SCÂNTEIA, 1961, nr. 5320 / A: nct / Pl: -uri / E: fr ronron] (Rar) Zgomot surd și continuu produs de un motor în timpul funcționării Si: murmur, (rar) ronroneală.

RONRÓN s.n. (Franțuzism) Torsul pisicii; (p. ext.) zgomot surd și continuu produs de un motor sau de o mașină în timpul funcționării; murmur. [Pl. -oane, -onuri. / < fr. ronron].

RONRÓN s. n. zgomot surd și continuu produs de un motor sau de o mașină în timpul funcționării. (< fr. ronron)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: ronron (pl. -oane)
ronron (pl. -oane) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ronron
  • ronronul
  • ronronu‑
plural
  • ronroane
  • ronroanele
genitiv-dativ singular
  • ronron
  • ronronului
plural
  • ronroane
  • ronroanelor
vocativ singular
plural
Intrare: ronron (pl. -uri)
ronron (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ronron
  • ronronul
  • ronronu‑
plural
  • ronronuri
  • ronronurile
genitiv-dativ singular
  • ronron
  • ronronului
plural
  • ronronuri
  • ronronurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)