rómon, romoníță, V. róman, romăniță.

róman m. (rut. rus. róman, sîrb. raman, nsl. roman, rman, d. lat. romanus, de unde și germ. römische kamille și ung. romai szegfü, camomilă romană. Cp. cu pógan, d. paganus). Trans. Buc. Varietățĭ de romăniță. – Și rómon (Trans.).

romon-bolund s. v. ROMANIȚĂ NEADEVĂRATĂ. ROMANIȚĂ NEMIROSITOARE.

romón, s.n. (bot.) Plantă erbacee asemănătoare cu mușețelul (Matricaria inodora), lipsită de mirosul aromat caracteristic; roman, mușețel prost: „Suflă vântu romonu. / Din romon ca de cicoare / Mândru-i prins în legătoare” (Țiplea, 1906: 479). (Trans., Maram.). – Var. a lui roman, romaniță (Scriban, MDA).

romon, s.n. – (bot.) Roman, mușețel prost (Bud, 1908). Plantă erbacee asemănătoare cu mușețelul (Matricaria inodora), lipsită de mirosul aromat caracteristic: „Suflă vântu romonu. / Din romon ca de cicoare / Mândru-i prins în legătoare” (Țiplea, 1906: 479). (Trans., Maram.). – Var. a lui roman, romaniță (< ucr. roman „mușețel”) (Scriban, MDA).

romon, s.n. – (bot.) Roman, mușețel prost (Bud 1908). Plantă erbacee asemănătoare cu mușețelul (Matricaria inodora), lipsită de mirosul aromat caracteristic: „Suflă vântu romonu. / Din romon ca de cicoare / Mândru-i prins în legătoare” (Țiplea 1906: 479). – Din ucr. roman „mușețel”.