romon, s.n. – (bot.) Roman, mușețel prost (Bud, 1908). Plantă erbacee asemănătoare cu mușețelul (Matricaria inodora), lipsită de mirosul aromat caracteristic: „Suflă vântu romonu. / Din romon ca de cicoare / Mândru-i prins în legătoare” (Țiplea, 1906: 479). (Trans., Maram.). – Var. a lui roman, romaniță (< ucr. roman „mușețel”) (Scriban, MDA).