romon, s.n. – (bot.) Roman, mușețel prost (Bud 1908). Plantă erbacee asemănătoare cu mușețelul (Matricaria inodora), lipsită de mirosul aromat caracteristic: „Suflă vântu romonu. / Din romon ca de cicoare / Mândru-i prins în legătoare” (Țiplea 1906: 479). – Din ucr. roman „mușețel”.