2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROMÁNTIC, -Ă, romantici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se inspiră din romantism, care ține de romantism sau prezintă aspecte caracteristice acestui curent; care aparține romantismului, privitor la romantism. 2. S. m. și f. Creator a cărui operă se încadrează în romantism. 3. Adj., s. m. și f. P. ext. (Om) visător, melancolic, romanțios. – Din fr. romantique, it. romantico, germ. romantisch.

ROMÁNTIC, -Ă, romantici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se inspiră din romantism, care ține de romantism sau prezintă aspecte caracteristice acestui curent; care aparține romantismului, privitor la romantism. 2. S. m. și f. Creator a cărui operă se încadrează în romantism. 3. Adj., s. m. și f. P. ext. (Om) visător, melancolic, romanțios. – Din fr. romantique, it. romantico, germ. romantisch.

ROMÁNTIC, -Ă, romantici, -e, adj. 1. Care se inspiră din romantism, care ține de epoca sau de curentul romantismului sau prezintă aspecte caracteristice acestui curent. Tazlăul ce șerpuiește pe vale înfățoșează un peisaj romantic. NEGRUZZI, S. I 308. Teoriile italiene și romantice... nu au prins rădăcină. RUSSO, S. 82. ♦ (Substantivat, m.) Scriitor care a ilustrat romantismul, care se încadrează în acest curent literar. În poezia întregului continent se simțeau rezonanțe ale marilor romantici francezi. SADOVEANU, E. 60. 2. Care are înclinări spre visare, spre subiectivism, spre depărtarea de realitate. [Dunărea] deschide fugarilor romantici calea ei plină de dor, de nebunie, de necunoscut și de îndrăzneală. GALACTION, O. I 194. Cea ce-nconjură mulțimea i-o romantică copilă. EMINESCU, N. 43.

ROMÁNTIC, -Ă adj. Care se inspiră din romantism, al romantismului; referitor la romantism. // s.m. și f. 1. Scriitor din școala romantică. 2. Om visător, melancolic, romanțios. [< fr. romantique, it. romantico, germ. romantisch].

ROMÁNTIC, -Ă adj. 1. care amintește de frumusețea locurilor descrise în romane; pitoresc. 2. care aparține romantismului; propriu acestei mișcări. ◊ (s. m. f.) scriitor care aparține romantismului. 3. care evocă atitudini, teme specifice romantismului; fabulos. 4. visător, melancolic. (< fr. romantique, germ. romantisch)

ROMÁNTIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Om de creație (scriitor, artist, pictor etc.) a cărui operă se încadrează în romantism. /<fr. romantique, germ. romantisch

ROMÁNTIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de romantism; propriu romantismului. Poemă ~că. 3) și substantival Care manifestă sensibilitate și exaltare, pasiunea fiind mai puternică decât rațiunea; cuprins de sensibilitate și exaltare deosebită; romanțios. /<fr. romantique, germ. romantisch

romantic a. 1. se zice de scriitorii din prima jumătate a sec. XIX, cari pretindeau a se emancipa de regulele literaturei zisă clasică; 2. se zice de locurile plăcute și singuratice cari amintesc descripțiunile din romane: un sit romantic; 3. romanesc: e cam romantică și-i plac serenadele AL.

*romántic, -ă adj. (fr. romantique, d. roman, romanț: it. sp. romántico). De romanț, al romanțuluĭ: literatura romantică. Ca din romanțurĭ, încîntător și fantastic: ținuturĭ romantice. Al romanticizmuluĭ: scriitor romantic. Fantastic, visător: un tînăr romantic. Subst. Scriitor din școala romanticizmuluĭ. Adv. A scrie romantic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

romántic adj. m., s. m., pl. romántici; adj. f., s. f. romántică, pl. romántice

romántic adj. m., s. m., pl. romántici; f. sg. romántică, pl. romántice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROMÁNTIC adj. visător, (peior.) romanțios. (Spirit ~.)

ROMANTIC adj. visător, (peior.) romanțios. (Spirit ~.)

Intrare: romantică
romantică substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • romantică
  • romantica
plural
  • romantice
  • romanticele
genitiv-dativ singular
  • romantice
  • romanticei
plural
  • romantice
  • romanticelor
vocativ singular
plural
Intrare: romantic (adj.)
romantic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • romantic
  • romanticul
  • romanticu‑
  • romantică
  • romantica
plural
  • romantici
  • romanticii
  • romantice
  • romanticele
genitiv-dativ singular
  • romantic
  • romanticului
  • romantice
  • romanticei
plural
  • romantici
  • romanticilor
  • romantice
  • romanticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)