romanist sm [At: BARCIANU / Pl: ~iști / E: ger Romanist, fr romaniste] 1 Specialist în limbi romanice (5). 2 Specialist în dreptul roman (8).

ROMANÍST, romaniști, s. m. 1. Specialist în studiul limbilor romanice. 2. Specialist în studiul dreptului roman.

ROMANÍST s.m. 1. Specialist care se ocupă cu studiul limbilor romanice. 2. Specialist în studiul dreptului roman. 3. Denumire dată pictorilor flamanzi din sec. XVI care au lucrat la Roma, imitând pictura maeștrilor Renașterii italiene. [Cf. fr. romaniste, germ. Romanist].

ROMANÍST, -Ă s. m. f. 1. specialist în romanistică. 2. specialist în dreptul roman. 3. denumire dată pictorilor flamanzi din sec. XVI care au lucrat la Roma, imitând pictura maeștrilor Renașterii italiene. (< fr. romaniste, germ. Romanist)

romaníst, -ă s. m. f. (pol.) Adept al politicii duse de Petre Roman ◊ „Aceștia – țărăniștii, romaniștii și patricii – ar fi categoriile umane care periclitează soarta țării în concepția domnului Ion Iliescu.” R.l. 17 IX 92 p. 1 (din n.pr. Roman + -ist)

ROMANÍST ~stă (~ști, ~sti) m. și f. 1) Specialist în romanistică. 2) Jurist specializat în dreptul roman. /<fr. romaniste, germ. Romanist

romanist m. specialist în studiul limbilor romanice.

*romaníst, -ă s. (d. roman adj.). Filolog care se ocupă de limbile romane. Jurist specialist în dreptu roman.

ROMÂNÍST, româniști, -ste, s. m. și f. Specialist în românistică. – Român + suf. -ist.^[1]

ROMÂNÍST, -Ă s. m. f. specialist în românistică, (< românistică)

romaníst s. m., pl. romaníști

romaníst s. m., pl. romaníști

romanístă s. f., g.-d. art. romanístei; pl. romaníste

româníst s. m., pl. româníști

românístă s. f., g.-d. art. românístei; pl. româníste

romanístă s. f., pl. romaníste

româníst s. m., pl. româníști

românístă s. f., pl. româníste

ROMANÍST s. m. (cf. fr. romaniste, germ. Romanist): specialist în romanistică (v.).