14 definiții pentru romanist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

romanist sm [At: BARCIANU / Pl: ~iști / E: ger Romanist, fr romaniste] 1 Specialist în limbi romanice (5). 2 Specialist în dreptul roman (8).

ROMANÍST, -Ă, romaniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în studiul limbilor romanice. 2. Specialist în studiul dreptului roman2. – Din fr. romaniste.

ROMANÍST, -Ă, romaniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în studiul limbilor romanice. 2. Specialist în studiul dreptului roman2. – Din fr. romaniste.

ROMANÍST, romaniști, s. m. 1. Specialist în studiul limbilor romanice. 2. Specialist în studiul dreptului roman.

ROMANÍST s.m. 1. Specialist care se ocupă cu studiul limbilor romanice. 2. Specialist în studiul dreptului roman. 3. Denumire dată pictorilor flamanzi din sec. XVI care au lucrat la Roma, imitând pictura maeștrilor Renașterii italiene. [Cf. fr. romaniste, germ. Romanist].

ROMANÍST, -Ă s. m. f. 1. specialist în romanistică. 2. specialist în dreptul roman. 3. denumire dată pictorilor flamanzi din sec. XVI care au lucrat la Roma, imitând pictura maeștrilor Renașterii italiene. (< fr. romaniste, germ. Romanist)

romaníst, -ă s. m. f. (pol.) Adept al politicii duse de Petre Roman ◊ „Aceștia – țărăniștii, romaniștii și patricii – ar fi categoriile umane care periclitează soarta țării în concepția domnului Ion Iliescu.” R.l. 17 IX 92 p. 1 (din n.pr. Roman + -ist)

ROMANÍST ~stă (~ști, ~sti) m. și f. 1) Specialist în romanistică. 2) Jurist specializat în dreptul roman. /<fr. romaniste, germ. Romanist

romanist m. specialist în studiul limbilor romanice.

*romaníst, -ă s. (d. roman adj.). Filolog care se ocupă de limbile romane. Jurist specialist în dreptu roman.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

romaníst s. m., pl. romaníști

romaníst s. m., pl. romaníști

romanístă s. f., g.-d. art. romanístei; pl. romaníste

romanístă s. f., pl. romaníste


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ROMANÍST s. m. (cf. fr. romaniste, germ. Romanist): specialist în romanistică (v.).

Intrare: romanist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • romanist
  • romanistul
  • romanistu‑
plural
  • romaniști
  • romaniștii
genitiv-dativ singular
  • romanist
  • romanistului
plural
  • romaniști
  • romaniștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)