3 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROMÂNÉȘTE adv. Ca românii, în felul românilor; în limba română. – Român + suf. -ește.

ROMÂNÉȘTE adv. Ca românii, în felul românilor; în limba română. – Român + suf. -ește.

ROMÂNÍ, românesc, vb. IV. (Înv.) 1. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte obiceiurile, caracterul, limba românilor. 2. Tranz. A traduce în românește. – Din român.

ROMÂNÍ, românesc, vb. IV. (Înv.) 1. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte obiceiurile, caracterul, limba românilor. 2. Tranz. A traduce în românește. – Din român.

românesc, ~ească [At: (a. 1521) HURMUZAKI XI, 843 / V: (îvp) rum~ / Pl: ~ești / E: român + -esc] 1 a Care aparține României sau românilor (1) Si: român (13). 2 a Originar din România Si: român (14). 3 a Specific României sau românilor Si: român (15). 4 a Referitor la România sau la români Si: român (16). 5 a (Îs) Țara Românească Nume oficial al Munteniei (și Olteniei) până la Unirea principatelor. 6 sf (Rar) Limba română (17). 7-9 a (Înv; îf rumânesc) Romanesc2 (1-3). 10 a (Reg; d. religie) Creștin ortodox. 11 sfa Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 12 sfa Melodie după care se execută româneasca (11).

românește [At: MOXA, 356/21 / V: (înv) rum~ / E: român + -ește] 1 av Ca românii (1). 2 av În limba română. 3 av (Îe) Ce, nu știi ~ Nu înțelegi ce-ți spun? 4 av (Îe) A spune ~, în ochi, a spune verde, ~ A spune adevărul în față, fără menajamente. 5 av (Înv) Râmlenește. 6 sf Limba română (17).

români [At: (a. 1630) T. PAPAHAGI, C. L. / V: rum~ / Pzi: ~nesc / E: român] 1-2 vtr (Îrg) A (se) româniza (1-2). 3-4 vtr (Olt) A (se) creștina (1-2). 5 vt (Îvr) A româniza (3). 6 vt (Rar) A traduce în românește. 7 vt (Îf rumâni, în Evul Mediu, în Țara Românească) A aduce în stare de iobag Si: a iobăgi.

ROMÎNÉȘTE adv. În felul romînilor, ca romînii; în limba romînă. Lumea care se credea aristocrată nu vorbea niciodată romînește, chiar dacă știa. CAMIL PETRESCU, N. 48. Mai rămăsese o școală... unde se învăța încă romînește, aproape de Iași, în monastirea Socola. NEGRUZZI, S. I 4.

ROMÎNÍ, romînesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) 1. A face să adopte obiceiurile, caracterul, limba romînilor; a romîniza. Spre a plăcea romînilor, le zidise mitropolie în Alba-Iulia... Toate acestea dovedeau la Mihai planul de a romîni cu încetul Ardealul. BĂLCESCU, O. II 296. ◊ Refl. [Se temeau ca] cei mai mulți dintr-înșii... să nu se lepede cu încetul de naționalitatea lor și a se romîni. BĂLCESCU, O. II 296. 2. A traduce în romînește. Ne este oare permis... a cere de la scriitorii romîni... o perfecțiune de stil clasică, totdauna în raport cu aceea a autorului pe care ei au a-l romîni? ODOBESCU, S. II 360.

ROMÂNÉȘTE adv. 1) În felul românilor; ca românii. 2) În limba română. /român + suf. ~ește

românì v. a (se) face român: familia lui era cu totul românită OD.

2) românésc v. tr. (d. Român). Cant. Prefac în Român, romanizez. – În Serbia rum-, creștinez.

românéște adv. (românesc). Ca Româniĭ: îmbrăcat românește. Fig. Limpede, lămurit: ĭ-am spus românește să plece! P. forma romănește, vezĭ cele zise la românesc 1.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

românesc adj. m., f. românească; pl. m. și f. românești

+românește2 s. n. (din/în/pe ~; Învață ~.)

români (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. românesc, 3 sg. românește, imperf. 1 româneam; conj. prez. 1 sg. să românesc, 3 să românească

români (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. românesc, imperf. 3 sg. românea; conj. prez. 3 să românească

româní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. românésc, imperf. 3 sg. româneá; conj. prez. 3 sg. și pl. româneáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

romănescul (românește) v. codrănescul; fecioareasca (1); învârtita.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ROMÂNI, com. în jud. Neamț, situată în ESE depr. Cracău-Bistrița, pe râul Români; 4.603 loc. (2005). Nod rutier.

Intrare: romănește
romănește
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: românește
românește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • românește
Intrare: români
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • români
  • românire
  • românit
  • românitu‑
  • românind
  • românindu‑
singular plural
  • românește
  • româniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • românesc
(să)
  • românesc
  • româneam
  • românii
  • românisem
a II-a (tu)
  • românești
(să)
  • românești
  • româneai
  • româniși
  • româniseși
a III-a (el, ea)
  • românește
(să)
  • românească
  • românea
  • români
  • românise
plural I (noi)
  • românim
(să)
  • românim
  • româneam
  • românirăm
  • româniserăm
  • românisem
a II-a (voi)
  • româniți
(să)
  • româniți
  • româneați
  • românirăți
  • româniserăți
  • româniseți
a III-a (ei, ele)
  • românesc
(să)
  • românească
  • româneau
  • români
  • româniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

româneșteadverb

  • 1. Ca românii, în felul românilor; în limba română. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lumea care se credea aristocrată nu vorbea niciodată romînește, chiar dacă știa. CAMIL PETRESCU, N. 48. DLRLC
    • format_quote Mai rămăsese o școală... unde se învăța încă romînește, aproape de Iași, în monastirea Socola. NEGRUZZI, S. I 4. DLRLC
etimologie:
  • Român + sufix -ește. DEX '98 DEX '09

români, românescverb

învechit
  • 1. reflexiv tranzitiv A adopta sau a face să adopte obiceiurile, caracterul, limba românilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: româniza
    • format_quote Spre a plăcea romînilor, le zidise mitropolie în Alba-Iulia... Toate acestea dovedeau la Mihai planul de a romîni cu încetul Ardealul. BĂLCESCU, O. II 296. DLRLC
    • format_quote [Se temeau ca] cei mai mulți dintr-înșii... să nu se lepede cu încetul de naționalitatea lor și a se romîni. BĂLCESCU, O. II 296. DLRLC
  • 2. tranzitiv A traduce în românește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ne este oare permis... a cere de la scriitorii romîni... o perfecțiune de stil clasică, totdauna în raport cu aceea a autorului pe care ei au a-l romîni? ODOBESCU, S. II 360. DLRLC
etimologie:
  • român DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.