13 definiții pentru roibă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÓIBĂ, roibe, s. f. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori albe-gălbui, a cărei rădăcină conține o materie colorantă roșie cu care se vopsesc fibrele textile (Rubia tinctorum).Lat. robia.

RÓIBĂ, roibe, s. f. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori albe-gălbui, a cărei rădăcină conține o materie colorantă roșie cu care se vopsesc fibrele textile (Rubia tinctorum).Lat. robia.

RÓIBĂ, roibe, s. f. Plantă erbacee a cărei rădăcină conține o materie colorantă roșie, cu care se vopsesc fibrele textile (Rubia tinctorum); otrățel; garanță, pațachină. Foaie verde foi de roibă. MAT. FOLK. 184.

ROÍBĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, cu frunze lunguiețe, dispuse în jurul fiecărui nod, cu flori gălbui și cu frunze mici, cărnoase, a cărei rădăcină conține o substanță colorantă roșie, folosită în industria textilă; garanță. /<lat. robia

roibă f. plantă din a cării rădăcină se extrăgea înainte o materie colorantă roșie (Rubia tinctorum). [Lat. RUBEA].

róĭbă și (Trans.) și róbie f., pl. e (lat. rŭbia, poate și supt infl. luĭ roĭb). O plantă erbacee acățătoare care e tipu familiiĭ rubiaceelor (rúbia tinctórum). Din rădăcinile eĭ se scotea în ainte o văpsea roșie. Poamele eĭ îs niște boabe roșiĭ care devin pe urmă negre. – Se numește și brocĭ, pațachină și rumenele, ĭar ca neol. garanță.

brociu n. plantă numită obișnuit roibă. [Serb. BROČ].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

róibă (plantă) s. f., g.-d. art. róibei; pl. róibe

róibă (plantă) s. f., g.-d. art. róibei; pl. róibe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÓIBĂ s. v. rumeneală.

RÓIBĂ s. (BOT.; Rubia tinctorum) garanță, otrățel, pațachină, (reg.) broci, faptnic, rumenele (pl.), buruiana-faptului.

ROIBĂ s. (BOT.; Rubia tinctorum) garanță, otrățel, pațachină, (reg.) broci, faptnic, rumenele (pl.), buruiana-faptului.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RÓIBĂ (lat. robia) s. f. Plantă erbacee perenă din familia rubiaceelor, înaltă de 50-80 cm, cu frunze verticilate, lanceolat-eliptice și cu flori gălbui în cime (Rubia tinctorum). Cultivată în trecut pentru substanțele colorante din rădăcină, folosite la vopsirea fibrelor textile. Utilizată și ca plantă medicinală, în special pentru afecțiunile renale.

Intrare: roibă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roibă
  • roiba
plural
  • roibe
  • roibele
genitiv-dativ singular
  • roibe
  • roibei
plural
  • roibe
  • roibelor
vocativ singular
plural