18 definiții pentru garanță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GARANȚĂ, garanțe, s. f. (Bot.; rar) Roibă. – Din fr. garance.

GARANȚĂ, garanțe, s. f. (Bot.; rar) Roibă. – Din fr. garance.

garanță sf [At: LTR / Pl: ~țe / E: fr garance] (Bot; rar) Roibă.

GARANȚĂ garanțe, s. f. (Bot.) Roibă.

GARANȚĂ s.f. Plantă erbacee cu flori albe-gălbui dispuse în ciorchini, a cărei rădăcină conține o materie colorantă roșie folosită pentru vopsitul fibrelor textile; (pop.) roibă. [< fr. garance, it. garanza].

GARANȚĂ s. f. plantă erbacee cu flori albe-gălbui în ciorchini, a cărei rădăcină conține o materie colorantă roșie, pentru vopsitul fibrelor textile; roibă. (< fr. garance)

GARANȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, păroasă, având frunze lunguiețe, dispuse în jurul fiecărui nod, flori gălbui și fructe mici, cărnoase, negre, din ale cărei rădăcini se extrage o substanță colorantă roșie, folosită în industria textilă; roibă. /<fr. garance

*garánță f., pl. e (fr. garance, cuv. de origine germ.). Roĭbă, o plantă.

roibă1 sf [At: LB / V: (reg) mai~, robia, rodea, roghie, ~bie, rughie / Pl: ~be / E: ml robia] 1 Plantă erbacee cu flori albe-gălbui în ciorchini, cu rădăcina conținând o materie colorată roșie Si: garantă, otrățel, pațachină, (reg) buruiana-faptului, faptnic, rumenele {Rubia tinctorum). 2 (Bot; reg; îf robia) Soi de mazăre timpurie (Orbus vernus). 3 (Bot; reg) Dumbravnic (Melittis melissophyllum). 4 (Bot; reg) Rumeneală (5) (Potentilla procumbens).

róĭbă și (Trans.) și róbie f., pl. e (lat. rŭbia, poate și supt infl. luĭ roĭb). O plantă erbacee acățătoare care e tipu familiiĭ rubiaceelor (rúbia tinctórum). Din rădăcinile eĭ se scotea în ainte o văpsea roșie. Poamele eĭ îs niște boabe roșiĭ care devin pe urmă negre. – Se numește și brocĭ, pațachină și rumenele, ĭar ca neol. garanță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

garanță s. f., g.-d. art. garanței; pl. garanțe

garanță s. f., g.-d. art. garanței; pl. garanțe

garanță s. f., g.-d. art. garanței; pl. garanțe

roibă (plantă) s. f., g.-d. art. roibei; pl. roibe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GARANȚĂ s. (BOT.; Rubia tinctorum) otrățel, pațachină, roibă, (reg.) broci, faptnic, rumenele (pl.), buruiana-faptului.

Intrare: garanță
garanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • garanță
  • garanța
plural
  • garanțe
  • garanțele
genitiv-dativ singular
  • garanțe
  • garanței
plural
  • garanțe
  • garanțelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

garanță, garanțesubstantiv feminin

  • 1. botanică rar Plantă erbacee cu flori albe-gălbui dispuse în ciorchini, a cărei rădăcină conține o materie colorantă roșie folosită pentru vopsitul fibrelor textile. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: roibă
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.