10 definiții pentru rogatoriu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rogatoriu, ~ie a [At: ȘĂINEANU / V: rogator / E: fr: rogatoire] 1 (Înv) Care este însărcinat cu reluarea unei cercetări juridice. 2 (Îs) Comisie ~ie Intervenție făcută de o instanță judiciară către o instanță din altă localitate pentru obținerea unor dovezi necesare instanței solicitatoare.

rogatoriu a. comisiune rogatorie, cea adresată de un judecător altuia spre a-l invita să facă la fața locului vr’un act de procedură sau de instrucțiune.

*rogatóriŭ, -ie adj. (d. lat. rogatum, supinu luĭ rogare, a ruga, de unde și fr. rogatoire). Relativ la o cerere: formulă rogatorie. Comisiune rogatorie, comisiune pe care un tribunal o adresează altuĭa ca să-l roage să facă, în resortu luĭ, vre-un act de procedură sau de instrucțiune pe care nu-l poate face el. Adv. Pe cale rogatorie.

ROGATÓRIE, rogatorii, adj. (În sintagma) Comisie rogatorie = mandat acordat de un organ de jurisdicție cu sediul într-o anumită localitate ori țară unui organ de jurisdicție cu sediul în altă localitate ori țară, pentru obținerea unor dovezi solicitatoare. – Din fr. rogatoire.

ROGATÓRIE, rogatorii, adj. (În sintagma) Comisie rogatorie = cerere adresată de o instanță judiciară cu sediul într-o anumită localitate ori țară către un organ de jurisdicție cu sediul în altă localitate ori țară, pentru obținerea unor dovezi solicitatoare. – Din fr. rogatoire.

ROGATÓRIE, rogatorii, adj. f. (Jur.; în expr.) Comisie rogatorie = intervenție făcută de o instanță judiciară către o instanță din altă localitate, pentru a o solicita să efectueze un act de procedură sau de instrucție judiciară.

ROGATÓRIE adj.f. Comisie rogatorie = comisie delegată de un tribunal să facă un act de procedură sau de instrucție judiciară la cererea unui alt tribunal. [Cf. fr. rogatoire < lat. rogare – a cere].

ROGATÓRIE adj. comisie ~ = comisie delegată de un tribunal să facă un act de procedură sau de instruire judiciară la cererea unui alt tribunal. (< fr. rogatoire)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rogatorie (-ri-e) adj. f., pl. rogatorii

rogatórie adj. f. (sil. -ri-e), pl. rogatórii

Intrare: rogatoriu
rogatoriu adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rogatoriu
  • rogatoriul
  • rogatorie
  • rogatoria
plural
  • rogatorii
  • rogatoriii
  • rogatorii
  • rogatoriile
genitiv-dativ singular
  • rogatoriu
  • rogatoriului
  • rogatorii
  • rogatoriei
plural
  • rogatorii
  • rogatoriilor
  • rogatorii
  • rogatoriilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rogatoriu, rogatorieadjectiv

  • chat_bubble (în) sintagmă Comisie rogatorie = mandat acordat de un organ de jurisdicție cu sediul într-o anumită localitate ori țară unui organ de jurisdicție cu sediul în altă localitate ori țară, pentru obținerea unor dovezi solicitatoare. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.