rogatoriu, ~ie a [At: ȘĂINEANU / V: rogator / E: fr: rogatoire] 1 (Înv) Care este însărcinat cu reluarea unei cercetări juridice. 2 (Îs) Comisie ~ie Intervenție făcută de o instanță judiciară către o instanță din altă localitate pentru obținerea unor dovezi necesare instanței solicitatoare.

rogatoriu a. comisiune rogatorie, cea adresată de un judecător altuia spre a-l invita să facă la fața locului vr’un act de procedură sau de instrucțiune.

*rogatóriŭ, -ie adj. (d. lat. rogatum, supinu luĭ rogare, a ruga, de unde și fr. rogatoire). Relativ la o cerere: formulă rogatorie. Comisiune rogatorie, comisiune pe care un tribunal o adresează altuĭa ca să-l roage să facă, în resortu luĭ, vre-un act de procedură sau de instrucțiune pe care nu-l poate face el. Adv. Pe cale rogatorie.

ROGATORIE, rogatorii, adj. (În sintagma) Comisie rogatorie = mandat acordat de un organ de jurisdicție cu sediul într-o anumită localitate ori țară unui organ de jurisdicție cu sediul în altă localitate ori țară, pentru obținerea unor dovezi solicitatoare. – Din fr. rogatoire.

rogator, ~oare a vz rogatoriu

ROGATORIE, rogatorii, adj. (În sintagma) Comisie rogatorie = cerere adresată de o instanță judiciară cu sediul într-o anumită localitate ori țară către un organ de jurisdicție cu sediul în altă localitate ori țară, pentru obținerea unor dovezi solicitatoare. – Din fr. rogatoire.

ROGATORIE, rogatorii, adj. f. (Jur.; în expr.) Comisie rogatorie = intervenție făcută de o instanță judiciară către o instanță din altă localitate, pentru a o solicita să efectueze un act de procedură sau de instrucție judiciară.

ROGATORIE adj.f. Comisie rogatorie = comisie delegată de un tribunal să facă un act de procedură sau de instrucție judiciară la cererea unui alt tribunal. [Cf. fr. rogatoire < lat. rogare – a cere].

ROGATORIE adj. comisie ~ = comisie delegată de un tribunal să facă un act de procedură sau de instruire judiciară la cererea unui alt tribunal. (< fr. rogatoire)

rogatorie (desp. -ri-e) adj. f. (comisie ~), pl. rogatorii

rogatorie (-ri-e) adj. f., pl. rogatorii

rogatorie adj. f. (sil. -ri-e), pl. rogatorii