14 definiții pentru rodie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÓDIE, rodii, s. f. Fructul rodiului1, comestibil, de mărimea unui măr, cu coaja groasă, roșiatică și cu numeroase semințe, înconjurate de un înveliș cărnos și roșiatic. – Din ngr. ródhi.

RÓDIE, rodii, s. f. Fructul rodiului1, comestibil, de mărimea unui măr, cu coaja groasă, roșiatică și cu numeroase semințe, înconjurate de un înveliș cărnos și roșiatic. – Din ngr. ródhi.

RÓDIE, rodii, s. f. 1. Fructul comestibil al rodiului 2, de mărimea unui măr, cu o coajă groasă, roșiatică și cu numeroase semințe înconjurate de un înveliș cărnos și roșiatic; (învechit și popular) granată. Gura ei părea rodie coaptă. SADOVEANU, D. P. 30. Pînă nu vei găsi cele trei rodii aurite, să nu te însori. ISPIRESCU, L. 357. 2. Pomul care face fructul descris mai sus; rodiu2. Vino la grădina ta, c-a înflorit rodia. ȘEZ. VIII 41.

RÓDIE ~i f. Fructul rodiului. [G.-D. ro-diei] / < ngr. ródhi

ròdie f. fructul comestibil al rodiului de forma și mărimea unui măr. [Gr. mod.].

ródie f. (ngr. ródi și roidi, rodie, rodia și roidia, rodiu; vsl. rodiĭ). poama rodiuluĭ. (E o boambă, o granată, plină de bobițe roșiĭ zemoase și foarte plăcută la gust).

ródie, rodii, s.f. – (reg.) Boală a plantelor (în special a legumelor de grădină) care afectează partea aeriană; frunzele devin ruginii, planta se usucă și moare; „un fel de rouă malefică”: „O ptícat rodíe păstă grădină”. – Din magh. ragya „rugină” (MDA).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ródie (fruct) (-di-e) s. f., art. ródia (-di-a), g.-d. art. ródiei; pl. ródii, art. ródiile (-di-i-)

ródie s. f. (sil. -di-e), art. ródia (sil. -di-a), g.-d. art. ródiei; pl. ródii, art. ródiile (sil. -di-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÓDIE s. v. rodiu, rugină.

RÓDIE s. (BOT.) (pop.) granată.

RODIE s. (BOT.) (pop.) granată.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ródie, rodii, s.f. – Boală a plantelor (în special a legumelor de grădină) care afectează partea aeriană; frunzele devin ruginii, planta se usucă și moare; „un fel de rouă malefică”: „O ptícat rodíe păstă grădină”. – Din magh. ragya.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PUNICA L., RODIE, fam. Punicaceae. Gen originar din Tunisia, Iran, Afganistan, 2 specii, arbori mici, sau arbuști ghimpoși, ramificați. Frunze invers-ovate, alungit-lanceolate sau alungit-eliptice, caliciul coriaceu, cărnos, roșu, cu 5-7 sepale, corola cu 5-7 petale libere, caduce, stamine numeroase) roșii-aprins, solitare sau 2-3 dispuse la vîrful ramurilor laterale. Fructul, bacă globuloasă, coaja groasă, pieloasă, purtînd în vîrf caliciul persistent, colorat.

Intrare: rodie
  • silabație: -di-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rodie
  • rodia
plural
  • rodii
  • rodiile
genitiv-dativ singular
  • rodii
  • rodiei
plural
  • rodii
  • rodiilor
vocativ singular
plural