rediu sn [At: (a. 1493) BOGDAN, D. ȘT. II, 26 / V: rad~, răd~, red, read, reade, ~ie sf / Pl: ~ri, ~ii / E: nct] 1 Pădure mică și tânără Si: dumbravă, (reg) rădiac, rediș. 2 (Prc) Porțiune de pădure izolată. 3 Desiș (2). 4 (Mol) Vale adâncă (împădurită). 5 Câmp nearat care servește ca pășune.

rodiu¹ sm [At: BIBLIA (1688), 204¹/25 / Pl: ~ii / E: rodie¹] Arbust mediteranean cu flori roșii și fructe comestibile Si: (rar) rodier, rubin (3), (îrg) rodie¹ (2) (Punica granatum).

rodiu² sn [At: PONI, CH. 30 / S și: rhodiu / E: fr rhodium] Metal alb-argintiu care, în aliaj cu platina, se întrebuințează la confecționarea unor instrumente de laborator.

RODIU¹, rodii, s. m. Arbust mediteranean ornamental, cu frunze lanceolate, cu flori roșii și fructe comestibile; rodier (Punica granatum). – Din rodie.

rediu (reg.) [diu pron. dĭu] s. n., art. rediul; pl. rediuri

rodiu¹ (arbust) [diu pron. dĭu] s. m., art. rodiul; pl. rodii, art. rodiii (desp. -di-ii)

rodiu² (element chimic) [diu pron. dĭu] s. n., art. rodiul; simb. Rh

RODIU s. (BOT.; Punica granatum) (rar) rodier, rubin, (înv. și reg.) rodie.

PUNICA L., RODIE, fam. Punicaceae. Gen originar din Tunisia, Iran, Afganistan, 2 specii, arbori mici, sau arbuști ghimpoși, ramificați. Frunze invers-ovate, alungit-lanceolate sau alungit-eliptice, caliciul coriaceu, cărnos, roșu, cu 5-7 sepale, corola cu 5-7 petale libere, caduce, stamine numeroase) roșii-aprins, solitare sau 2-3 dispuse la vîrful ramurilor laterale. Fructul, bacă globuloasă, coaja groasă, pieloasă, purtînd în vîrf caliciul persistent, colorat.