roboti vit [At: DDRF / Pzi: ~tesc / E: robotă¹] 1-2 A munci din greu Si: a trudi. 3-4 A face treburi mărunte pe lângă casă Si: a trebălui.

ROBOTI, robotesc, vb. IV. Intranz. 1. A munci din greu. Țăranii noștri, robotind mai rău ca robii, nu ajung să-și cîștige nici mîncarea omenească. REBREANU, R. I 95. 2. A îndeplini, a face treburi mărunte în jurul gospodăriei, trecînd de la una la alta; a trebălui. Nevasta umbla cu pași nesimțiți în jurul nostru, robotind. SADOVEANU, P. S. 51. Doamna Herdelea robotea toată ziua cu bucătăria. REBREANU, I. 66. Sima robotea prin curte. SANDU-ALDEA, U. P. 27. ◊ Tranz. Cînd se crăpă de ziuă, moș Ion robotea cîte ceva pe lîngă car, iar mama Catrina îi gătea de-ale mîncării. BUJOR, S. 31. Oană ce robotești? – Spăl, măria-ta. DELAVRANCEA, A. 39.

A ROBOTI ~esc intranz. 1) pop. A se ocupa cu diferite lucruri mărunte prin gospodărie; a trebălui; a se porăi. 2) înv. A munci din greu. /Din robotă

robotì v. 1. a lucra claca sau robota; 2. a munci din greu: gazdă robotind zi și noapte CR.

PORTRET, portrete, s. n. 1. Pictură, desen, sculptură, fotografie etc. care înfățișează figura unei persoane. Portret-robot = desen al figurii unei persoane realizat pe baza relatărilor victimei sau ale martorilor. Portret-vorbit = procedeu de identificare criminalistică bazat pe descrierea semnalmentelor infractorului de către victimă sau de către martori. 2. Prezentare fizică și morală a unui personaj într-o operă literară; operă literară cu un asemenea conținut. [Pl. și: (înv.) portreturi] – Din fr. portrait.

ROBOT¹, roboți, s. m. Aparat automat al cărui program conține un sistem complex cu legături inverse (cu reacție) stabilite la anumite excitații exterioare și care, ca urmare, este capabil de o serie de acțiuni dirijate. ♦ Fig. Persoană care muncește din greu și fără să înțeleagă rostul muncii sale; muncitor de corvoadă. – Din fr. robot.

portret sn [At: PLEȘOIANU, AB. 72/10 / V: (îvp) pot~, (reg) potree sf, pat~, potrit, put~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr portrait cf rs портрет] 1 Pictură, desen, sculptură, fotografie etc. care înfățișează chipul unei persoane Si: (înv) obraz. 2 (Pex; îc) ~-robot Desen care înfățișează trăsăturile unui criminal căutat, realizat pe baza relatării victimei sau a martorilor. 3 (Pgn) Imagine tip. 4 (Pex; îc) ~-vorbit Procedeu de identificare criminalistică bazat pe descrierea semnalmentelor infractorului de către victimă sau de către martori. 5 (Îvr) Chip. 6 (Rar; pan) Persoană care seamănă perfect la chip cu alta, de obicei, rudă. 7 Prezentare a aspectului fizic sau moral al cuiva într-o operă literară, mai ales epică. 8 (Pex) Specie literară epică ce cultivă portretul (6). 9 (Pgn) Prezentare în scris a unei epoci, societăți, stări de lucruri.

robot¹ sm [At: VINE A, L. I, 15 / Pl: ~oți / E: fr robot] 1 Aparat automat care poate îndeplini, pe baza unui sistem complex de programe, o serie de acțiuni dirijate, asemănătoare unor acțiuni omenești. 2 Aparat electrocasnic folosit în bucătărie, combinând mai multe aparate simple (mixer, storcător, râzătoare etc.). 3 (Fig) Persoană care trudește tot timpul (fără folos personal). 4 Persoană care se mișcă, lucrează, acționează etc. în mod automat, fără să se gândească la ceea ce face.

PORTRET, portrete, s. n. 1. Pictură, desen, sculptură, fotografie etc. care înfățișează chipul unei persoane. ◊ Portret-robot = desen al chipului unei persoane realizat pe baza relatărilor victimei sau ale martorilor. Portret-vorbit = procedeu de identificare criminalistică bazat pe descrierea semnalmentelor infractorului de către victimă sau de către martori. 2. Înfățișare a aspectului fizic și moral al unui personaj într-o operă literară; operă literară cu un asemenea conținut. [Pl. și: (înv.) portreturi] – Din fr. portrait.

ROBOT¹, roboți, s. m. Sistem automatizat care acționează pe baza unui program de lucru stabilit sau care reacționează la anumite influențe exterioare, dând impresia executării unor acțiuni omenești. ♦ Fig. Persoană care muncește din greu și fără să înțeleagă rostul muncii sale; muncitor de corvoadă. – Din fr. robot.

ROBOT², roboți, s. m. Automat care îndeplinește anumite lucrări complicate, dînd impresia unor acțiuni omenești. ♦ Fig. Persoană care muncește din greu și fără (mult) folos personal, muncitor de corvadă.

PORTRET s.n. 1. Desen, pictură, fotografie etc. care înfățișează chipul unei persoane. ♦ Portret-robot = portret care întrunește trăsăturile unui criminal căutat, alcătuit după semnalmentele furnizate de mai mulți informatori, decupîndu-se părți din diferite fotografii ale altor oameni; (p. ext.) schemă umană, imagine-tip. 2. Înfățișare a aspectului fizic și moral al unui personaj, într-o operă literară. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. portrait].

ROBOT s.m. Automat care poate îndeplini lucrări complicate, asemănătoare celor efectuate de oameni. ♦ (Fig.) Om care trudește tot timpul (fără folos personal). [< fr. robot, cf. ceh. robota – muncă].

PORTRET s. n. 1. desen, pictură, fotografie etc. care înfățișează chipul unei persoane. ♦ ~-robot = portret care întrunește trăsăturile unui criminal căutat, după semnalmentele furnizate de mai mulți informatori. 2. înfățișare a aspectului fizic și moral al unui personaj într-o operă literară. (< fr. portrait)

ROBOT s. m. 1. automat care poate face lucrări complicate, asemănătoare celor efectuate de oameni. 2. (fig.) om care trudește tot timpul, în mod mecanic. (< fr. robot)

avion-robot s. n. ◊ „Se poate decola și zbura cu un aparat fără combustibil? Se pare că da, întrucât în scurt timp un astfel de avion-robot va fi testat în Canada.” R.l. 6 V 89 p. 6 (din avion + robot)

bolnav-robot s. m. ◊ „Un profesor de la Facultatea de medicină din Tokio a pus la punct un bolnav-robot, capabil să simuleze simptomele câtorva zeci de maladii.” Sc. 24 II 83 p. 5 //din bolnav + robot//

portret-robot s. n. ♦ 1. Portret schematic reconstruit din elemente-tip pentru a identifica pe cineva (ceva) ◊ „După ce presa britanică i-a publicat «portretul-robot», acest păianjen de dimensiuni neobișnuite pe continent a fost observat în mai multe rânduri în centrul Basildonului [...]” R.l. 14 IX 77 p. 6. ♦ 2. Ansamblul trăsăturilor caracteristice unei categorii de persoane sau de lucruri ◊ „Portretul-robot al telespectatorului nu se poate face pentru [...] că în fața micului ecran [...] nu există un public, ci publicuri.” Cont. 5 V 78 p. 9. ◊ „Cercetătorii [...] au întocmit un veritabil «portret-robot» al longevivului, în care punctele-cheie sunt următoarele [...]” I.B. 13 VII 82 p. 4. ◊ „Studiind aptitudinile unor jucători europeni, amintita revistă a stabilit un portret-robot al marcatorului-tip [...]” R.l. 25 X 94 p. 15; v. și 20 III 78 p. 6, 1 XII 79 p. 6, Săpt. 26 VI 81 p. 6 (din fr. portrait-robot; DMN 1950; DN3)

poză-robot s. f. Portret-robot ◊ „Imaginea parazitului social, voios șarjată până la clișeizare [...] este derutantă. Ea ne propune ca țintă a ridiculizării o fantoșă, un infantil, un întârziat, aproape inofensiv șantajist al afecțiunii familiale. Așa să fie? Categoric, nu. Parazitul nu este un pomanagiu al hatârurilor și cred că a-i perpetua sus-amintita poză-robot e o periculoasă dezinformare.” I.B. 10 X 80 p. 1 (din poză + robot)

ROBOT ~ți m. 1) Mecanism automat care poate executa, după un program stabilit, operații complicate, asemănătoare cu cele realizate de om. 2) fig. Persoană redusă la o stare de automat; om care muncește din greu, în mod mecanic. /<fr. robot

*róbot m. (cuv. ceh. V. robotă). Automat, mașină cam de forma unuĭ om și care pare că lucrează de la sine.

robotésc v. tr. (vsl. rabotitî, a robi; sîrb. rabotati, a face robotă; rus. rabótatĭ, a munci, a lucra; ung. robotolni). Fam. Lucrez lucrurĭ ușoare pin casă; ce maĭ robotițĭ voĭ pe aicĭ? V. meșteresc.

roboti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. robotesc, 3 sg. robotește, imperf. 1 roboteam; conj. prez. 1 sg. să robotesc, 3 să robotească

roboti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. robotesc, imperf. 3 sg. robotea; conj. prez. 3 să robotească

roboti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. robotesc, imperf. 3 sg. robotea; conj. prez. 3 sg. și pl. robotească

portret-robot s. n., pl. portrete-robot

robot s. m., pl. roboți

*portret-robot s. n., pl. portrete-robot

robot s. m., pl. roboți

robot s. m., pl. roboți

ROBOTI vb. 1. v. trebălui. 2. a trudi. (A ~ toată viața în zadar.)

ROBOTI vb. 1. a trebălui, (Munt.) a stropoli. (A ~ pe lîngă casă.) 2. a trudi. (A ~ toată viața în zadar.)

roboti, robotesc, vb. intranz. – A munci din greu, a trudi. – Din robotă „muncă” (< sl. robota) (DEX, MDA).

ROBÓT (< fr.; {s} ceh. robota „muncă”) s. m. Aparat automat al cărui program conține un sistem complex de legături inverse (cu reacție) stabilite la anumite excitații exterioare și care, ca urmare, este capabil de o serie de acțiuni dirijate. El poate înlocui efortul uman, deși nu are, în cele mai multe cazuri, vreo asemănare cu omul sau sau un mod de funcționare de tip uman. Termenul a fost preluat din piesa „R.U.R.” (1920) aparținând scriitorului ceh Karel Capek. În prezent se utilizează r. foarte performanți la fabricarea de automobile, asamblarea de avioane, realizarea de produse electronice sau execută unele lucrări în condiții periculoase pentru om. R. cu formă omenească sunt numiți androizi.