Din totalul de 26 sunt afișate 20 definiții pentru robot (mecanism), roboti   conjugări / declinări

ROBOTÍ, robotesc, vb. IV. Intranz. 1. A munci din greu. 2. A face treburi mărunte pe lângă gospodărie, trecând de la una la alta; a trebălui. – Din robotă.

ROBOTÍ, robotesc, vb. IV. Intranz. 1. A munci din greu. 2. A face treburi mărunte pe lângă gospodărie, trecând de la una la alta; a trebălui. – Din robotă.

ROBOTÍ, robotesc, vb. IV. Intranz. 1. A munci din greu. Țăranii noștri, robotind mai rău ca robii, nu ajung să-și cîștige nici mîncarea omenească. REBREANU, R. I 95. 2. A îndeplini, a face treburi mărunte în jurul gospodăriei, trecînd de la una la alta; a trebălui. Nevasta umbla cu pași nesimțiți în jurul nostru, robotind. SADOVEANU, P. S. 51. Doamna Herdelea robotea toată ziua cu bucătăria. REBREANU, I. 66. Sima robotea prin curte. SANDU-ALDEA, U. P. 27. ◊ Tranz. Cînd se crăpă de ziuă, moș Ion robotea cîte ceva pe lîngă car, iar mama Catrina îi gătea de-ale mîncării. BUJOR, S. 31. Oană ce robotești ?Spăl, măria-ta. DELAVRANCEA, A. 39.

robotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. robotésc, imperf. 3 sg. roboteá; conj. prez. 3 să roboteáscă

robotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. robotésc, imperf. 3 sg. roboteá; conj. prez. 3 sg. și pl. roboteáscă

ROBOTÍ vb. 1. v. trebălui. 2. a trudi. (A ~ toată viața în zadar.)

A ROBOTÍ ~ésc intranz. 1) pop. A se ocupa cu diferite lucruri mărunte prin gospodărie; a trebălui; a se porăi. 2) înv. A munci din greu. /Din robotă

robotì v. 1. a lucra claca sau robota; 2. a munci din greu: gazdă robotind zi și noapte CR.

ROBÓT1, roboți, s. m. Aparat automat al cărui program conține un sistem complex cu legături inverse (cu reacție) stabilite la anumite excitații exterioare și care, ca urmare, este capabil de o serie de acțiuni dirijate. ♦ Fig. Persoană care muncește din greu și fără să înțeleagă rostul muncii sale; muncitor de corvoadă. – Din fr. robot.

ROBÓT1, roboți, s. m. Sistem automatizat care acționează pe baza unui program de lucru stabilit sau care reacționează la anumite influențe exterioare, dând impresia executării unor acțiuni omenești. ♦ Fig. Persoană care muncește din greu și fără să înțeleagă rostul muncii sale; muncitor de corvoadă. – Din fr. robot.

ROBÓT2, roboți, s. m. Automat care îndeplinește anumite lucrări complicate, dînd impresia unor acțiuni omenești. ♦ Fig. Persoană care muncește din greu și fără (mult) folos personal, muncitor de corvadă.

*portrét-robót s. n., pl. portréte-robót

robót s. m., pl. robóți

ROBÓT s.m. Automat care poate îndeplini lucrări complicate, asemănătoare celor efectuate de oameni. ♦ (Fig.) Om care trudește tot timpul (fără folos personal). [< fr. robot, cf. ceh. robota – muncă].

ROBÓT s. m. 1. automat care poate face lucrări complicate, asemănătoare celor efectuate de oameni. 2. (fig.) om care trudește tot timpul, în mod mecanic. (< fr. robot)

ROBÓT ~ți m. 1) Mecanism automat care poate executa, după un program stabilit, operații complicate, asemănătoare cu cele realizate de om. 2) fig. Persoană redusă la o stare de automat; om care muncește din greu, în mod mecanic. /<fr. robot

*róbot m. (cuv. ceh. V. robotă). Automat, mașină cam de forma unuĭ om și care pare că lucrează de la sine.

robotésc v. tr. (vsl. rabotitî, a robi; sîrb. rabotati, a face robotă; rus. rabótatĭ, a munci, a lucra; ung. robotolni). Fam. Lucrez lucrurĭ ușoare pin [!] casă; ce maĭ robotițĭ voĭ pe aicĭ ? V. meșteresc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

robotí, robotesc, vb. intranz. – A munci din greu, a trudi. – Din robotă „muncă” (< sl. robota) (DEX, MDA).