3 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROȘÍT, -Ă, roșiți, -te, adj. (Pop.) Colorat în roșu; înroșit. – V. roși.

ROȘÍT, -Ă, roșiți, -te, adj. (Pop.) Colorat în roșu; înroșit. – V. roși.

roșit, ~ă [At: PO 298/7 / V: (îrg) ruș~ / Pl: ~iți, ~e / E: roși] 1 a Colorat în roșu (1). 2 a Fardat cu roșu. 3 a (D. față, pex, d. persoane) Care a devenit roșu (de emoție, de frig etc) Si: îmbujorat, împurpurat. 4 a (D. ochi) Congestionat (1). 5 sf (Într-un descântec) Iritație (a pielii).

ROȘÍT, -Ă, roșiți, -te, adj. Colorat în roșu; (despre persoane) aprins la față; roșu. Ana tresări și se ridică, roșită ca bujorul. SLAVICI, O. I 137.

roșit n. acțiunea de a roși: roșitul ouălor de Paște.

ÎNROȘÍ, înroșesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A face să capete sau a căpăta culoarea roșie; a (se) face roșu; a (se) îmbujora, a (se) înflăcăra, a (se) împurpura. ♦ A (se) încinge în foc. 2. Tranz. (Rar) A colora, a vopsi în roșu; a roși. 3. Refl. (Despre fructe) A se coace. – În + roșu sau roși.

ÎNROȘÍ, înroșesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A face să capete sau a căpăta culoarea roșie; a (se) face roșu; a (se) îmbujora, a (se) înflăcăra, a (se) împurpura. ♦ A (se) încinge în foc. 2. Tranz. (Rar) A colora, a vopsi în roșu; a roși. 3. Refl. (Despre fructe) A se coace. – În + roșu sau roși.

ROȘÍ, roșesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. A căpăta sau a face să capete o culoare roșie, a deveni sau a face să devină roșu; a (se) înroși. ♦ Intranz. și refl. A se îmbujora. – Din roșu.

ROȘÍ, roșesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. A căpăta sau a face să capete o culoare roșie, a deveni sau a face să devină roșu; a (se) înroși. ♦ Intranz. și refl. A se îmbujora. – Din roșu.

înroși [At: CORESI, EV. 192/11 / Pzi: esc / V: ~ruși / E: în- + roșu] 1-2 vtr (A face să capete sau) a căpăta culoarea roșie. 3 vr A se îmbujora. 4 vr (Fig; rar) A se înflăcăra. 5-6 vtr (D. metale) A (se) încinge în foc. 7 vt A vopsi ceva în roșu Si: a roși, (fig) a însângera (3). 8 vr (D. fructe) A se coace.

roși [At: CORESI, EV. 192 / V: (îrg) ruși / Pzi: esc, 3 (îvr) și aște / E: roșu] 1-2 vrt(a) A deveni sau a face să devină roșu (1) (colorând, vopsind, fardând). 3 vi (Rar) A fi de culoare roșie (1). 4-5 vir (D. persoane) A deveni roșu (46) la față (datorită unei emoții, frigului etc.) Si: a se îmbujora, a se rumeni (1-2). 6-7 vrtf(a) (D. părți ale corpului) A se face roșu (1) (datorită unui flux de sânge). 8 vt (C. i. metale) A încinge în foc la roșu. 9-10 vrt (D. fructe sau legume) A (se) coace (13).

ÎNROȘÍ, înroșesc, vb. IV. 1. Tranz. A colora, a vopsi în roșu, a face să fie roșu. Soarele coboară în pîclele munților, înroșind asfințitul. SADOVEANU, O. I 74. Apusurile erau ca sîngele și parcă înroșeau și pămîntul. GÎRLEANU, L. 41. Refl. (Despre metale) A se încinge în foc, a deveni incandescent. Cît se înroșește ștanga de fier în jar, roade un hărtănaș de slănină. SADOVEANU, E. 90. 2. Refl. (Despre persoane sau despre fața, obrazul lor) A se face roșu (la față), datorită unui aflux de sînge; a se îmbujora. Eu, domn’ Tăun, îți mulțămesc... răspunse Ifrim, înroșindu-se ușor de atîta cinste cît i-o făcea. CAMILAR, TEM. 65. Grigoriță se uită furios la mine, se înroși pînă-n vîrful urechilor, dădu să zică ceva și nu zise nimic. HOGAȘ, DR. 240. ◊ Tranz. fact. Mă-nroșește singur gîndul Că tu ai aflat cu cale Tocmai azi să pui la probă Inima nevestei tale. COȘBUC, P. I 73. 3. Refl. (Rar, despre unele fructe sau legume) A deveni roșu (semn că a ajuns la maturitate); a se coace. Cireșile s-au înroșit. – Variantă: roșí (ALECSANDRI, P. III 217, NEGRUZZI, S. II 38, EMINESCU, N. 25) vb. IV.

ROȘÍ, roșesc, vb. IV. (Adesea în concurență cu înroși) 1. Intranz. și refl. A căpăta o culoare roșie, a deveni roșu. Soarele în abur, ca un foc roșește. BOLINTINEANU, O. 10. Ceru-n zare se roșește. ALECSANDRI, P. A. 127. ♦ Tranz. A face să devină roșu (vopsind, colorînd, fardînd). Doamna deschise poșeta, își pudră nasul, își roși buzele. C. PETRESCU, Î. II 245. ◊ (Hiperbolic) Făcînd din pieptul vostru un zid, hotar de țeară, Roșind cu-a vostru sînge fierbinte, plin de viață, Siretul, Prutul. ALECSANDRI, P. III 217. ♦ (Despre persoane) A deveni roșu la față, a se îmbujora (ca efect al anumitor stări fizice sau, mai ales, psihice). Își umfla glasul, gesticula, se roșea. REBREANU, R. II 85. Și de ce-ai roșit?... Ai ceva de ascuns? DELAVRANCEA, O. II 139. Un astfel de răspuns îl făcu să roșească pe trimisul sultanului. BOLINTINEANU, O. 252. ◊ (Întărit prin comparații sau prin alte precizări) Se roșise, toată de bucurie. STANCU, D. 322. Nu ți-e rușine? iară Huțu s-a roșit pînă la urechi. SLAVICI, O. I 92. S-a roșit pînă-n vîrful urechilor. CARAGIALE, O. III 85. Fețele noastre se roșiseră ca niște rodii coapte. ALECSANDRI, O. P. 281. ◊ (Despre părți ale corpului) I se roșește obrazul. STANCU, D. 312. Pelițele de pe lumina ochiului i se roșise ca focul. EMINESCU, N. 25. 2. Intranz. (Poetic) A ieși în evidență (datorită culorii roșii); a apărea distinct pe un fond de altă culoare. Și pretutindeni pe ogoare-nguste... Roșesc ca macii, roși batiste, fuste, Și-albesc ca neaua pînzele de ii. D. BOTEZ, F. S. 79.

A SE ÎNROȘÍ mă ~ésc intranz. v. A SE ROȘI. /în + roșu

A SE ROȘÍ mă ~ésc intranz. 1) A căpăta culoare roșie; a deveni roșu. 2) (despre unele fructe și legume) A începe să se coacă, devenind roșiatic. /Din roșu

A ROȘÍ1 ~ésc tranz. A face să se roșească. /Din roșu

A ROȘÍ2 ~ésc intranz. 1) v. A SE ROȘI. 2) A suporta un sentiment de jenă; a trage rușine. * ~ până-n vârful urechilor a se emoționa foarte tare, îmbujorându-se la față. 3) A se zări ceva bătând în roșu. /Din roșu

înroșí v. a (se) face roșu: de a sângelui vărsare pământul se înroșia NEGR.

roșì v. 1. a (se) face roș; 2. fig. a roși tare la față printr’o emoțiune vie.

înroșésc și roșésc v. tr. Fac roș: a înroși pămîntu pin sînge, feru pin foc. V. refl. Mă fac roș: feru s’a înroșit în foc, eŭ m’am înroșit de rușine. – Vechĭ rușesc.

roșésc v. tr. și refl. V. înroșesc. V. intr. (neol. după fr. rougir). Mă înroșesc de rușine: obrazu gros nu roșește.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înroși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înroșesc, imperf. 3 sg. înroșea; conj. prez. 3 înroșească

roși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. roșesc, imperf. 3 sg. roșea; conj. prez. 3 să roșească

înroșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înroșésc, imperf. 3 sg. înroșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înroșeáscă

roșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. roșésc, imperf. 3 sg. roșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. roșeáscă

roșesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROȘIT adj. v. îmbujorat, împurpurat, înroșit, roșu, rumen, rumenit.

roșit adj. v. ÎMBUJORAT. ÎMPURPURAT. ÎNROȘIT. ROȘU. RUMEN. RUMENIT.

ÎNROȘÍ vb. 1. v. sângera. 2. a (se) înflăcăra, a (se) înfoca, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoție.) 3. v. îmbujora. 4. v. congestiona. 5. v. injecta.

ROȘÍ vb. 1. v. sângera. 2. v. îmbujora.

ÎNROȘI vb. 1. a (se) însîngera, a (se) roși, a sîngera, (înv.) a (se) crunta, a (se) încrunta, (înv. Mold.) a (se) mohorîți. (S-a ~ tot la rană.) 2. a (se) înflăcăra, a (se) înfoca, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoție.) 3. a (se) îmbujora, a (se) împurpura, a (se) roși, a (se) rumeni, (înv.) a (se) răsura, (fig.) a (se) aprinde. (S-a ~ la față.) 4. a se congestiona, (pop. fig.) a se aprinde. (Fața i s-a ~.) 5. (MED.) a se congestiona, a se injecta. (Ochii i s-au ~.)

ROȘI vb. 1. a (se) înroși, a (se) însîngera, a sîngera, (înv.) a (se) crunta, a (se) încrunta, (înv., în Mold.) a (se) mohorîți. (S-a ~ la rană.) 2. a (se) îmbujora, a (se) împurpura, a (se) înroși, a (se) rumeni, (înv.) a (se) răsura, (fig.) a (se) aprinde. (S-a ~ la față.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EPISTULA NON ERUBESCIT (lat.) scrisoarea nu roșește – Cicero, „Epistulae ad familiares”, V, 12, 1. Autorul își scuză astfel confidențele din scrisori. În sens mai larg: hârtia suportă orice.

Intrare: roșit
roșit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roșit
  • roșitul
  • roșitu‑
  • roși
  • roșita
plural
  • roșiți
  • roșiții
  • roșite
  • roșitele
genitiv-dativ singular
  • roșit
  • roșitului
  • roșite
  • roșitei
plural
  • roșiți
  • roșiților
  • roșite
  • roșitelor
vocativ singular
plural
Intrare: înroși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înroși
  • ‑nroși
  • înroșire
  • ‑nroșire
  • înroșit
  • ‑nroșit
  • înroșitu‑
  • ‑nroșitu‑
  • înroșind
  • ‑nroșind
  • înroșindu‑
  • ‑nroșindu‑
singular plural
  • înroșește
  • ‑nroșește
  • înroșiți
  • ‑nroșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înroșesc
  • ‑nroșesc
(să)
  • înroșesc
  • ‑nroșesc
  • înroșeam
  • ‑nroșeam
  • înroșii
  • ‑nroșii
  • înroșisem
  • ‑nroșisem
a II-a (tu)
  • înroșești
  • ‑nroșești
(să)
  • înroșești
  • ‑nroșești
  • înroșeai
  • ‑nroșeai
  • înroșiși
  • ‑nroșiși
  • înroșiseși
  • ‑nroșiseși
a III-a (el, ea)
  • înroșește
  • ‑nroșește
(să)
  • înroșească
  • ‑nroșească
  • înroșea
  • ‑nroșea
  • înroși
  • ‑nroși
  • înroșise
  • ‑nroșise
plural I (noi)
  • înroșim
  • ‑nroșim
(să)
  • înroșim
  • ‑nroșim
  • înroșeam
  • ‑nroșeam
  • înroșirăm
  • ‑nroșirăm
  • înroșiserăm
  • ‑nroșiserăm
  • înroșisem
  • ‑nroșisem
a II-a (voi)
  • înroșiți
  • ‑nroșiți
(să)
  • înroșiți
  • ‑nroșiți
  • înroșeați
  • ‑nroșeați
  • înroșirăți
  • ‑nroșirăți
  • înroșiserăți
  • ‑nroșiserăți
  • înroșiseți
  • ‑nroșiseți
a III-a (ei, ele)
  • înroșesc
  • ‑nroșesc
(să)
  • înroșească
  • ‑nroșească
  • înroșeau
  • ‑nroșeau
  • înroși
  • ‑nroși
  • înroșiseră
  • ‑nroșiseră
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • roși
  • roșire
  • roșit
  • roșitu‑
  • roșind
  • roșindu‑
singular plural
  • roșește
  • roșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • roșesc
(să)
  • roșesc
  • roșeam
  • roșii
  • roșisem
a II-a (tu)
  • roșești
(să)
  • roșești
  • roșeai
  • roșiși
  • roșiseși
a III-a (el, ea)
  • roșește
(să)
  • roșească
  • roșea
  • roși
  • roșise
plural I (noi)
  • roșim
(să)
  • roșim
  • roșeam
  • roșirăm
  • roșiserăm
  • roșisem
a II-a (voi)
  • roșiți
(să)
  • roșiți
  • roșeați
  • roșirăți
  • roșiserăți
  • roșiseți
a III-a (ei, ele)
  • roșesc
(să)
  • roșească
  • roșeau
  • roși
  • roșiseră
Intrare: roși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • roși
  • roșire
  • roșit
  • roșitu‑
  • roșind
  • roșindu‑
singular plural
  • roșește
  • roșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • roșesc
(să)
  • roșesc
  • roșeam
  • roșii
  • roșisem
a II-a (tu)
  • roșești
(să)
  • roșești
  • roșeai
  • roșiși
  • roșiseși
a III-a (el, ea)
  • roșește
(să)
  • roșească
  • roșea
  • roși
  • roșise
plural I (noi)
  • roșim
(să)
  • roșim
  • roșeam
  • roșirăm
  • roșiserăm
  • roșisem
a II-a (voi)
  • roșiți
(să)
  • roșiți
  • roșeați
  • roșirăți
  • roșiserăți
  • roșiseți
a III-a (ei, ele)
  • roșesc
(să)
  • roșească
  • roșeau
  • roși
  • roșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

roșit, roșiadjectiv

etimologie:
  • vezi roși DEX '98 DEX '09

înroși, înroșescverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A face să capete sau a căpăta culoarea roșie; a (se) face roșu; a (se) îmbujora, a (se) înflăcăra, a (se) împurpura. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Soarele coboară în pîclele munților, înroșind asfințitul. SADOVEANU, O. I 74. DLRLC
    • format_quote Apusurile erau ca sîngele și parcă înroșeau și pămîntul. GÎRLEANU, L. 41. DLRLC
    • format_quote Eu, domn’ Tăun, îți mulțămesc... răspunse Ifrim, înroșindu-se ușor de atîta cinste cît i-o făcea. CAMILAR, TEM. 65. DLRLC
    • format_quote Grigoriță se uită furios la mine, se înroși pînă-n vîrful urechilor, dădu să zică ceva și nu zise nimic. HOGAȘ, DR. 240. DLRLC
    • format_quote factitiv Mă-nroșește singur gîndul Că tu ai aflat cu cale Tocmai azi să pui la probă Inima nevestei tale. COȘBUC, P. I 73. DLRLC
    • 1.1. A (se) încinge în foc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: încinge
      • format_quote Cît se înroșește ștanga de fier în jar, roade un hărtănaș de slănină. SADOVEANU, E. 90. DLRLC
  • 2. tranzitiv rar A colora, a vopsi în roșu. DEX '09 DEX '98
    sinonime: roși
  • 3. reflexiv (Despre fructe) A se coace. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: coace
    • format_quote Cireșile s-au înroșit. DLRLC
etimologie:
  • În + roșu DEX '09 DEX '98
  • roși DEX '09 DEX '98

roși, roșescverb

  • 1. A căpăta sau a face să capete o culoare roșie, a deveni sau a face să devină roșu; a (se) înroși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înroși
    • format_quote Soarele în abur, ca un foc roșește. BOLINTINEANU, O. 10. DLRLC
    • format_quote Ceru-n zare se roșește. ALECSANDRI, P. A. 127. DLRLC
    • format_quote Doamna deschise poșeta, își pudră nasul, își roși buzele. C. PETRESCU, Î. II 245. DLRLC
    • format_quote hiperbolic Făcînd din pieptul vostru un zid, hotar de țeară, Roșind cu-a vostru sînge fierbinte, plin de viață, Siretul, Prutul. ALECSANDRI, P. III 217. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv reflexiv A se îmbujora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: îmbujora
      • format_quote Își umfla glasul, gesticula, se roșea. REBREANU, R. II 85. DLRLC
      • format_quote Și de ce-ai roșit?... Ai ceva de ascuns? DELAVRANCEA, O. II 139. DLRLC
      • format_quote Un astfel de răspuns îl făcu să roșească pe trimisul sultanului. BOLINTINEANU, O. 252. DLRLC
      • format_quote Se roșise toată de bucurie. STANCU, D. 322. DLRLC
      • format_quote Nu ți-e rușine? iară Huțu s-a roșit pînă la urechi. SLAVICI, O. I 92. DLRLC
      • format_quote S-a roșit pînă-n vîrful urechilor. CARAGIALE, O. III 85. DLRLC
      • format_quote Fețele noastre se roșiseră ca niște rodii coapte. ALECSANDRI, O. P. 281. DLRLC
      • format_quote I se roșește obrazul. STANCU, D. 312. DLRLC
      • format_quote Pelițele de pe lumina ochiului i se roșise ca focul. EMINESCU, N. 25. DLRLC
  • 2. intranzitiv poetic A ieși în evidență (datorită culorii roșii); a apărea distinct pe un fond de altă culoare. DLRLC
    • format_quote Și pretutindeni pe ogoare-nguste... Roșesc ca macii, roși batiste, fuste, Și-albesc ca neaua pînzele de ii. D. BOTEZ, F. S. 79. DLRLC
etimologie:
  • roșu DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.