ROȘCOVĂ, roșcove, s. f. Fructul roșcovului, dulce și comestibil, având forma unei păstăi de culoare cafenie-închisă, cu multe semințe. – De la roșcov.

roșcobă sf vz roșcovă

roșcovă sf [At: (a. 1691) IORGA, S. D. V, 366 / V: (reg) ~obă, ~cuvă / Pl: ~ve / E: roșcov¹] 1 (Mpl) Fructul dulce, comestibil al roșcovului¹, având forma unei păstăi cafenie-închisă, cu multe semințe Si: (reg) coarne (14)-de-mare, pita-lui-Sântion. 2 (Reg) Numele unei alesături de pânză, făcută în războiul de țesut. 3 (Reg) Boală de cai care provoacă apariția unor osișoare la nări.

roșcuvă sf vz roșcovă

CORN¹ I. (pl. coarne) sn. 1 Una din cele două crescături osoase, adesea foarte lungi, uneori răsucite, ce împodobesc fruntea rumegătoarelor (🖼 1472): coarnele boului, bivolului, cerbului, berbecului, țapului, etc.: (P) : ziua fuge de bivoli și noaptea i-apucă de coarne, se zice despre cei prefăcuți, fățarnici (👉 BOU) ¶ 2 pr. ext. Crescătură, fie-care din antenele melcului: melc, melc, codobelc, scoate coarne bourești ... ¶ 3 🔱 Diavolul e de asemenea reprezentat cu niște coarne pe frunte, de unde și numirile lui de: Cornea, Cornaciu, Cornilă, Cornorat, Cel-cu-coarne (PAMF.), etc. ¶ 4 🖋 A pune coarne unui copil, unui școlar, a-i pune pe frunte niște coarne de hîrtie sau de carton, spre a-l pedepsi ¶ 5 A pune coarne bărbatului, a-l înșela ¶ 6 F Cu coarne, exagerat, prea din cale afară (în spec. despre o minciună): minciună cu coarne, asta-i prea cu coarne; mai cu coarne, mai deosebit, mai deștept, mai răsărit: crezi tu că ești mai cu coarne decît noi? (SLV.) ¶ 7 Materia osoasă din care sînt alcătuite coarnele sau copitele: ~ul copitei; pieptene de ~ ¶ 8 În stil biblic, putere, mîndrie: Dumnezeu nu i-au ajutat, nevrînd să se stingă de tot ~ul creștinătății (N.-COST.) ¶ 9 Prin asemănare cu coarnele animalelor: a) 🚜 fie-care din cele două mînere ale plugului: coarnele plugului (🖼 1473); b) 🚜 fie-care din țepele furcii; c) 🚜 Partea coasei, înfiptă în coporîie, de care se ține cu mîna dreaptă cînd se cosește; d) filacter, fîșie de pergament pe care se află înscrise unele pasagii din Sfînta Scriptură, închisă într’o cutie dreptunghiulară de piele, pe care Evreii o pun pe frunte și la braț cînd se roagă dimineața; e) fie-care din brațele crucii; f) fie-care din crăcanele rășchitorului; g) fie-care din colțurile lunii, cînd apare în formă de secere: cînd luna e cu burduvul în sus și cu coarnele în jos, e a ploaie (GOR.) ¶ 10 💫 CORNUL-CAPREI sau COARNELE-CAPREI = CAPRICORN ¶ 11 🌿 CORN-DE-SECARĂ, ciupercă în formă de pinten de cocoș, care se ivește în special pe spicele grîului sau secării (Claviceps purpurea) (🖼 1478); CORNUL-DRACULUI = BARBA-POPII; Mold. Bucov. COARNE-DE-(MARE) = ROȘCOVE. II. (pl. cornuri) sn. 1 🎼 Instrument de muzică, de corn de animal, din lemn, din pămînt, etc., în care se suflă și care răsună puternic (🖼 1475): Iară ~ul plin de jale Sună dulce, sună greu (EMIN.); ~ de vînătoare, instrument de muzică, de alamă, sucit în spirală și terminat cu un pavilion (🖼 1476); ~ de armonie sau ~ cromatic, instrument întrebuințat în orchestra modernă, care are tuburi de schimb pentru diversele tonalități (🖼 1477) ¶ 2 🔫 Corn de bou sau ploscă în care se păstrează praf de pușcă (🖼 1478): pe toată ziua stricam într’însele cîte un ~ de praf și cîte o pungă de alice (ODOB.) ¶ 3 🔱 ~ul abundenței (👉 ABUNDENȚĂ) ¶ 4 Pîinișoară în formă de corn ¶ 5 ⛪ Fie-care din cele cinci părți din care e alcătuită prescurea ¶ 6 Mold. Bucov. Trans. Colț, unghiu: ~urile casei; ~ de țară; ~ de luncă (GN.); lipește lumina, așa aprinsă cum este, de ~ul mesei (MAR.); ștergîndu-și lacrămile cu ~ul năfrămii (RET.) ¶ 7 ‡ 🎖️ Aripă (de oștire): una la un ~ de oaste, alta la alt ~ (m.-COST.). III. pl. CORNI Mold. Trans. 💒 Căpriorii de la acoperemîntul casei (ȘEZ.) (VIC.) [lat. cornu].

CORNIȘOR (pl. -oare) sn. 1 dim. CORN¹ ¶ 2 🌿 Mică plantă ierboasă, cu tulpina tîrîtoare ce crește pe stînci și prin pădurile umbroase de la munte (Lycopodium annotinum) (🖼 1487) ¶ 3 🌿 = BRĂDIȘOR (Lycopodium selago) ¶ 4 🌿 = PEDICUȚĂ ¶ 5 🌿 = PLOȘNICAR ¶ 6 🌿 pl. CORNIȘOARE = ROȘCOVE.

ROȘCOVĂ, roșcove, s. f. Fructul roșcovului, dulce și comestibil, având forma unei păstăi de culoare cafeniu-închis, cu multe semințe. – Roșcov + suf. -ă.

ROȘCOVĂ, roșcove, s. f. (Mai ales la pl.) Fructul dulce și comestibil al unui arbore care crește în regiunea mediteraneană (Ceratonia siligna); are forma unei păstăi cu pereții tari, de culoare cafenie-închisă și cu multe semințe. [Copiii] găseau întotdeauna o punguliță cu stafide, cîteva roșcove, covrigi sau bomboane. SAHIA, N. 96. Căutînd cîte ceva de mîncare, dete peste niște roșcove. ISPIRESCU, L. 281. Moșnege, zise baba, nu uita să aduci și niște roșcove pentru ist băiet. CREANGĂ, P. 76.

ROȘCOVĂ ~e f. Fructul roșcovului. /Din roșcov

roșcovă f. 1. fructul roșcovului, lung, lătăreț și dulce, numit și coarnă de mare; 2. boală de cai ce face osișoare la nări. [Rus. ROJKOVĬ (din ROJEKŬ, cornișor)].

róșcovă f., pl. e (vsl. rožĭkov de păstare, d. rog, corn, bg. rožkov, roșcovă, roșcov; rus. rožkóvyĭ, de roșcovă, d. rozók, cornuleț, roșcovă, rog, corn. V. inorog, răgace, rohatcă). Fructu roșcovuluĭ (o păstare mare, groasă și dulce, bună de mîncat). – În nord coarne de mare. V. carat.

roșcovă s. f., g.-d. art. roșcovei; pl. roșcove

roșcovă s. f., g.-d. art. roșcovei; pl. roșcove

roșcovă s. f., g.-d. art. roșcovei; pl. roșcove

roșcovă (-ve), s. f. – Cornul-caprei (Ceratonia siliqua). – Mr. roșcuvă. Sl. rožikovŭ „silicvă”, din rogŭ „corn” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 304; Conev 49), cf. bg. rožkov. – Der. roșcov, s. m. (arbore mediteranean care face roșcove).

roșcovă, roșcove s. f. (er.) penis.

ROȘCOVĂ s. (BOT.) (reg.) păstaie, coarne-de-mare (pl.), cornul-caprei, pita-lui-Domnul-Hristos, pita-lui-sfântu-Ioan, pita-lui-Sântion.

ROȘCOVĂ s. (BOT.) (reg.) păstaie, coarne-de-mare (pl.), cornul-caprei, pita-lui-Domnul-Hristos, pita-lui-sfîntu-Ioan, pita-lui-Sîntion.