roșcovă sf [At: (a. 1691) IORGA, S. D. V, 366 / V: (reg) ~obă, ~cuvă / Pl: ~ve / E: roșcov¹] 1 (Mpl) Fructul dulce, comestibil al roșcovului¹, având forma unei păstăi cafenie-închisă, cu multe semințe Si: (reg) coarne (14)-de-mare, pita-lui-Sântion. 2 (Reg) Numele unei alesături de pânză, făcută în războiul de țesut. 3 (Reg) Boală de cai care provoacă apariția unor osișoare la nări.