ROȘCOVĂ, roșcove, s. f. Fructul roșcovului, dulce și comestibil, având forma unei păstăi de culoare cafenie-închisă, cu multe semințe. – De la roșcov.

roșcovă sf [At: (a. 1691) IORGA, S. D. V, 366 / V: (reg) ~obă, ~cuvă / Pl: ~ve / E: roșcov¹] 1 (Mpl) Fructul dulce, comestibil al roșcovului¹, având forma unei păstăi cafenie-închisă, cu multe semințe Si: (reg) coarne (14)-de-mare, pita-lui-Sântion. 2 (Reg) Numele unei alesături de pânză, făcută în războiul de țesut. 3 (Reg) Boală de cai care provoacă apariția unor osișoare la nări.

ROȘCOVĂ, roșcove, s. f. Fructul roșcovului, dulce și comestibil, având forma unei păstăi de culoare cafeniu-închis, cu multe semințe. – Roșcov + suf. -ă.

ROȘCOVĂ, roșcove, s. f. (Mai ales la pl.) Fructul dulce și comestibil al unui arbore care crește în regiunea mediteraneană (Ceratonia siligna); are forma unei păstăi cu pereții tari, de culoare cafenie-închisă și cu multe semințe. [Copiii] găseau întotdeauna o punguliță cu stafide, cîteva roșcove, covrigi sau bomboane. SAHIA, N. 96. Căutînd cîte ceva de mîncare, dete peste niște roșcove. ISPIRESCU, L. 281. Moșnege, zise baba, nu uita să aduci și niște roșcove pentru ist băiet. CREANGĂ, P. 76.

ROȘCOVĂ ~e f. Fructul roșcovului. /Din roșcov

roșcovă f. 1. fructul roșcovului, lung, lătăreț și dulce, numit și coarnă de mare; 2. boală de cai ce face osișoare la nări. [Rus. ROJKOVĬ (din ROJEKŬ, cornișor)].

róșcovă f., pl. e (vsl. rožĭkov de păstare, d. rog, corn, bg. rožkov, roșcovă, roșcov; rus. rožkóvyĭ, de roșcovă, d. rozók, cornuleț, roșcovă, rog, corn. V. inorog, răgace, rohatcă). Fructu roșcovuluĭ (o păstare mare, groasă și dulce, bună de mîncat). – În nord coarne de mare. V. carat.

roșcobă sf vz roșcovă

roșcuvă sf vz roșcovă

roșcovă s. f., g.-d. art. roșcovei; pl. roșcove

roșcovă s. f., g.-d. art. roșcovei; pl. roșcove

roșcovă s. f., g.-d. art. roșcovei; pl. roșcove

roșcovă (-ve), s. f. – Cornul-caprei (Ceratonia siliqua). – Mr. roșcuvă. Sl. rožikovŭ „silicvă”, din rogŭ „corn” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 304; Conev 49), cf. bg. rožkov. – Der. roșcov, s. m. (arbore mediteranean care face roșcove).

roșcovă, roșcove s. f. (er.) penis.

ROȘCOVĂ s. (BOT.) (reg.) păstaie, coarne-de-mare (pl.), cornul-caprei, pita-lui-Domnul-Hristos, pita-lui-sfântu-Ioan, pita-lui-Sântion.

ROȘCOVĂ s. (BOT.) (reg.) păstaie, coarne-de-mare (pl.), cornul-caprei, pita-lui-Domnul-Hristos, pita-lui-sfîntu-Ioan, pita-lui-Sîntion.