10 definiții pentru roșcat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROȘCÁT, -Ă, roșcați, -te, adj. Cu reflexe roșietice. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr blond sau castaniu cu nuanțe roșietice. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care bate în roșu. – Cf. roșu, roșcă.

ROȘCÁT, -Ă, roșcați, -te, adj. Cu reflexe roșietice. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr blond sau castaniu cu nuanțe roșietice. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care bate în roșu. – Cf. roșu, roșcă.

roșcat, ~ă [At: POLIZU / Pl: ~ați, ~e / E: roșcă + -at] 1 a Cu reflexe roșietice Si: roșiu1, (rar) roșcatic, (Olt) roșcav. 2 a (D. părul oamenilor; adesea cu determinări care precizează nuanța sau împreună cu care formează nume compusede culori) Blond sau castaniu spre roșu Si: roșcovan (2), (reg) rui1. 3 a (D. părul, blana animalelor, pex, d. animale) Galben cafeniu spre roșu Si: roșcău, rușeț. 4 s Animal cu blana roșcată (3) 5-6 smf, a (D. față, pex d. oameni) Roșcovan (2-3). 7 a (D. ochi) Injectat. 8 sn (Mai ales însoțit de determinări care precizează nuanța sau împreună cu care formează nume compuse de culori) Culoare care bate în roșu. 9 smf Nume dat animalelor domestice cu părul roșcat (bou, vacă, porc, oaie).

ROȘCÁT, -Ă, roșcați, -te, adj. Cu reflexe roșietice. V. roșiatic. Era înalt și lat în umeri, cu o barbă mare, roșcată. DUMITRIU, P. F. 3. Peste pînză, de-a latul, era așternut un ștergar cu rîuri albastre și roșcate. CAMIL PETRESCU, O. II 93. Vasilică păr roșcat, Vino iară pe-nsărat. ȘEZ. IV 238. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care bate în roșu. Un păr aspru și des, de coloare castanie bătînd în roșcat-ruginiu. CARAGIALE, M. 71.

ROȘCÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival În care predomină culoarea roșiatică; roșcovan. Cu părul ~. /roșu + suf. ~at

roșcát, -ă adj. (îld. *roșicat, d. roș). Care bate în roș (arămiŭ): păr roșcat. Care are asemenea păr: om roșcat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

roșcát adj. m., pl. roșcáți; f. roșcátă, pl. roșcáte

roșcát adj. m., pl. roșcáți; f. sg. roșcátă, pl. roșcáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROȘCÁT adj. 1. cărămiziu, roșiatic, (livr.) bric, (reg.) roșiu, (prin Olt.) roșcav, (înv.) roșcatic. (De culoare ~.) 2. arămiu, roșcovan, roșiatic, (înv. și reg.) rus, (reg.) rui, rușeț. (Cu părul ~.) 3. roib, (reg.) roibat. (Cal ~.) 4. frez, roșiatic, trandafiriu. (O rochie ~.)

ROȘCAT adj. 1. cărămiziu, roșiatic, (reg.) roșiu, (prin Olt.) roșcav, (înv.) roșcatic. (De culoare ~.) 2. arămiu, roșcovan, roșiatic, (înv. și reg.) rus, (reg.) rui, rușeț. (Cu părul ~.) 3. frez, roșiatic, trandafiriu. (O rochie ~.)

Intrare: roșcat
roșcat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roșcat
  • roșcatul
  • roșcatu‑
  • roșca
  • roșcata
plural
  • roșcați
  • roșcații
  • roșcate
  • roșcatele
genitiv-dativ singular
  • roșcat
  • roșcatului
  • roșcate
  • roșcatei
plural
  • roșcați
  • roșcaților
  • roșcate
  • roșcatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)