ROȘCAT, -Ă, roșcați, -te, adj. Cu reflexe roșietice. V. roșiatic. Era înalt și lat în umeri, cu o barbă mare, roșcată. DUMITRIU, P. F. 3. Peste pînză, de-a latul, era așternut un ștergar cu rîuri albastre și roșcate. CAMIL PETRESCU, O. II 93. Vasilică păr roșcat, Vino iară pe-nsărat. ȘEZ. IV 238. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care bate în roșu. Un păr aspru și des, de coloare castanie bătînd în roșcat-ruginiu. CARAGIALE, M. 71.