riolit sn [At: DEX / Pl: ri-o~ / Pl: ~e / E: fr rhyolite, ger Rhyolith, eg rhyolite] Rocă vulcanică, cu compoziția chimică asemănătoare cu a granitului, alcătuită din cuarț și feldspați.

RIOLIT s.n. Rocă magmatică efuzivă, asemănătoare granitului, cu textură adesea porfirică; liparit. [Pron. ri-o-. / < fr. rhyolite, cf. gr. rhyo < rhein – a curge, lithos – piatră].

RIOLIT s. n. rocă magmatică efuzivă, asemănătoare granitului, cu textură porfirică; liparit. (< fr. rhyolite, germ. Rhyolit)

riolit (desp. ri-o-) s. n., pl. riolite

riolit (ri-o-) s. n., pl. riolite

riolit s. n. (sil. ri-o-), pl. riolite

RIO- „scurgere, fluiditate, fluid”. ◊ gr. rhyo, ein „a curge” > fr. rhyo-, germ. id., engl. id. > rom. rio-. □ ~lit (v. -lit₁), s. n., rocă magmatică efuzivă; ~taxie (v. -taxie), s. f., proces de formare a texturii fluidale care apare la unele roci magmatice.

RIOLÍT (< fr., germ. {i}; {s} gr. rhein „a curge” + lithos „piatră”) s. n. Rocă neovulcanică efuzivă, acidă, recentă, alcătuită din cristale de feldspați și cuarț prinse într-o masă măruntă sau sticloasă; liparit. În România r. se găsește în m-ții Gutâi, Vlădeasa și Metaliferi. Folosit ca material de construcții, la pietruirea drumurilor și ca piatră decorativă.

RIOLIT s. (MIN.) liparit.

RIOLIT s. (MIN.) liparit.