2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RINDELUÍRE, rindeluiri, s. f. Acțiunea de a rindelui și rezultatul ei; rindeluit. – V. rindelui.

RINDELUÍRE, rindeluiri, s. f. Acțiunea de a rindelui și rezultatul ei; rindeluit. – V. rindelui.

rindeluire sf [At: MDT / Pl: ~ri / E: rindelui] (1-2) Netezire cu rindeaua (1-5) Si: rindeluit1 (1) (îvr) rindire (1-2).

RINDELUÍRE, rindeluiri, s. f. Acțiunea de a rindelui; netezire cu rindeaua.

RINDELUÍ, rindeluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi, a fățui, a fasona cu rindeaua; a efectua o rindeluire, a da la rindea, a rindela. ◊ Mașină de rindeluit = mașină care efectuează în mod mecanic operații cu rindeaua, la care cuțitele au o mișcare de rotație, prelucrarea asemănându-se cu frezarea. – Rindea + suf. -ălui.

RINDELUÍ, rindeluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi, a fățui, a fasona cu rindeaua; a efectua o rindeluire, a da la rindea, a rindela. ◊ Mașină de rindeluit = mașină care efectuează în mod mecanic operații cu rindeaua, la care cuțitele au o mișcare de rotație, prelucrarea asemănându-se cu frezarea. – Rindea + suf. -ălui.

rindelui vt [At: NOM. MIN. I, 342 / V: (îvr) ~dil~ / Pzi: ~esc / E: rindea + -ălui] 1-2 A netezi cu rindeaua (1, 5) Si: a rinda (1, 5), a rindui (1, 5).

RINDELUÍ, rindeluiesc, vb. IV. Tranz. A da la rindea.

A RINDELUÍ ~iésc tranz. (piese de lemn) A prelucra cu ajutorul rindelei; a da la rindea. /rindea + suf. ~ălui


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rindeluíre s. f., g.-d. art. rindeluírii; pl. rindeluíri

rindeluíre s. f., g.-d. art. rindeluírii; pl. rindeluíri

rindeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rindeluiésc, imperf. 3 sg. rindeluiá; conj. prez. 3 să rindeluiáscă

rindeluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rindeluiésc, imperf. 3 sg. rindeluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. rindeluiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RINDELUÍRE s. geluire, rindelare, rindeluit, (pop.) fățuială, fățuire, fățuit. (~ unei scânduri.)

RINDELUIRE s. geluire, rindelare, rindeluit, (pop.) fățuială, fățuire, fățuit. (~ unei scînduri.)

RINDELUÍ vb. a gelui, a rindela, (pop.) a fățui. (A ~ o scândură.)

RINDELUI vb. a gelui, a rindela, (pop.) a fățui. (A ~ o scîndură.)

Intrare: rindeluire
rindeluire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rindeluire
  • rindeluirea
plural
  • rindeluiri
  • rindeluirile
genitiv-dativ singular
  • rindeluiri
  • rindeluirii
plural
  • rindeluiri
  • rindeluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: rindelui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rindelui
  • rindeluire
  • rindeluit
  • rindeluitu‑
  • rindeluind
  • rindeluindu‑
singular plural
  • rindeluiește
  • rindeluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rindeluiesc
(să)
  • rindeluiesc
  • rindeluiam
  • rindeluii
  • rindeluisem
a II-a (tu)
  • rindeluiești
(să)
  • rindeluiești
  • rindeluiai
  • rindeluiși
  • rindeluiseși
a III-a (el, ea)
  • rindeluiește
(să)
  • rindeluiască
  • rindeluia
  • rindelui
  • rindeluise
plural I (noi)
  • rindeluim
(să)
  • rindeluim
  • rindeluiam
  • rindeluirăm
  • rindeluiserăm
  • rindeluisem
a II-a (voi)
  • rindeluiți
(să)
  • rindeluiți
  • rindeluiați
  • rindeluirăți
  • rindeluiserăți
  • rindeluiseți
a III-a (ei, ele)
  • rindeluiesc
(să)
  • rindeluiască
  • rindeluiau
  • rindelui
  • rindeluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)