11 definiții pentru rezolutoriu
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (4)
Explicative DEX
REZOLUTORIU, -IE, rezolutorii, adj. (Jur.) Care provoacă anularea unui act, care desființează. ◊ Condiție rezolutorie = condiție a cărei împlinire determină stingerea cu efect retroactiv a efectelor unui act juridic. – Din lat. resolutorius, fr. résolutoire.
REZOLUTORIU, -IE, rezolutorii, adj. (Jur.) Care provoacă anularea unui act, care desființează. ◊ Condiție rezolutorie = condiție a cărei împlinire determină stingerea cu efect retroactiv a efectelor unui act juridic. – Din lat. resolutorius, fr. résolutoire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
rezolutoriu, ~ie a [At: ȘĂINEANU / S și: reso~ / E: fr résolutoire] (Jur) 1 Care determină anularea (unui act). 2 (Îs) Condiție ~ie Condiție a cărei împlinire determină stingerea cu efect retroactiv a efectelor unui act juridic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REZOLUTORIU, -IE adj. (Jur.) Care produce anularea unui act. [Pron. -riu. / cf. fr. résolutoire, lat. resolutorius].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REZOLUTORIU, -IE adj. (jur.) care determină anularea (unui act). (< fr. résolutoire, lat. resolutorius)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
REZOLUTORIU ~e (~i) jur. Care duce la anularea unui act. Condiție ~e. /<lat. resolutorius, fr. résolutoire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rezolutoriu a. Jur. care face să se anuleze: condițiune rezolutorie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*rezolutóriŭ, -ie adj. (lat. resolutorius). Jur. Care face să se nimicească un act: condițiune rezolutorie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
rezolutoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. rezolutorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. rezolutorii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rezolutoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. rezolutorie (-ri-e); pl. m. și f. rezolutorii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rezolutoriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. rezolutorie (sil. -ri-e); pl. m. și f. resolutorii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rezolutoriu, -torie.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- pronunție: rezolutorĭu
adjectiv (A109) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
rezolutoriu, rezolutorieadjectiv
- 1. Care provoacă anularea unui act, care desființează. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Condiție rezolutorie = condiție a cărei împlinire determină stingerea cu efect retroactiv a efectelor unui act juridic. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- resolutorius DEX '09 DEX '98 DN
- résolutoire DEX '09 DEX '98 DN