15 definiții pentru rezoluție rezoluțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REZOLÚȚIE, rezoluții, s. f. 1. Hotărâre luată în urma unor dezbateri colective. 2. Rezolvare pe care cel în drept o dă unei cereri, unui act etc. 3. (Med.) Dispariție a semnelor de boală sau a unui proces patologic. 4. (Jur.) Desființare retroactivă a unui contract cu executare imediată pentru neexecutarea uneia dintre obligațiile reciproce ale părților. [Var.: rezoluțiúne s. f.] – Din fr. résolution, lat. resolutio, -onis.

REZOLÚȚIE, rezoluții, s. f. 1. Hotărâre luată de un colectiv în urma unor dezbateri. 2. Rezolvare pe care cel în drept o dă unei cereri, unui act etc. 3. (Med.) Dispariție a semnelor de boală sau a unui proces patologic. 4. (Jur.) Desființare, cu efect retroactiv, a unui contract, în cazul în care una din obligațiile reciproce, cărora acesta le dă naștere, nu a fost executată. [Var.: rezoluțiúne s. f.] – Din fr. résolution, lat. resolutio, -onis.

REZOLÚȚIE, rezoluții, s. f. 1. Hotărîre luată într-un colectiv în urma unor dezbateri. Rezoluția Congresului Partidului Muncitoresc Romîn. 2. Rezolvare a unui act, a unei cereri (scrisă de obicei pe actul respectiv). Să mi-o aduci [plîngerea], ca să scriu pe dînsa rezoluția. SADOVEANU, B. 79. Înainta cereri, devize, cu... rezoluții. C. PETRESCU, Î. II 49. Îmi aduce rezoluția ministrului. ALECSANDRI, T. 1376. 3. (Jur.; în forma rezoluțiune) Anulare (a unui act). – Variantă: rezoluțiúne s. f.

REZOLÚȚIE s.f. 1. Hotărâre adoptată în urma unor dezbateri colective. ♦ (Jur.; în forma rezoluțiune) Desființare a unui contract în urma neexecutării condițiilor. 2. Rezolvare (a unei cereri); hotărâre, decizie. 3. Dispariția treptată a unui proces patologic. [Gen. -iei, var. rezoluțiune s.f. / cf. fr. résolution, lat. resolutio].

REZOLÚȚIE s. f. 1. hotărâre adoptată în urma unor dezbateri colective. ◊ document adoptat prin vot de un congres, o conferință, o plenară etc. 2. rezolvare a unui act, a unei cereri. 3. (jur.) anulare, cu caracter retroactiv, a unui contract în urma nerespectării condițiilor prevăzute. 4. (med.) dispariție treptată a unui proces inflamatoriu, urmată de resorbție. 5. (inform., radio, tv.) număr de linii ce pot fi afișate într-un spațiu egal cu înălțimea ecranului. (< fr. résolution, lat. resolutio)

REZOLÚȚIE ~i f. 1) Decizie a unui colectiv adoptată în urma dezbaterilor. 2) Semnătură pusă de o persoană oficială pe un document conținând hotărârea luată. 3) jur. Desfacere a unui contract pentru neexecutarea uneia dintre obligațiile reciproce ale părților. [G.-D. rezoluției; Sil. -ți-e] /<fr. résolution, lat. resolutio, ~onis

REZOLUȚIÚNE s. f. v. rezoluție.

REZOLUȚIÚNE s. f. v. rezoluție.

REZOLUȚIÚNE s. f. v. rezoluție.

REZOLUȚIÚNE s.f. v. rezoluție.

rezoluți(un)e f. 1. hotărîre: mi-am schimbat rezoluțiunea; 2. fermitate de caracter, curaj.

*rezoluțiúne f. (lat. resolútio, -ónis, fr. résolution. V. soluțiune). Acțiunea de a saŭ de a se rezolva, descompunere, reducere: rezoluțiunea apeĭ în abur. Dezlegare, descurcare: rezoluțiunea uneĭ greutățĭ. Hotărîre, deciziune: rezoluțiunea ministruluĭ pusă pe o hîrtie. Caracter hotărît, energic: a fi lipsit de rezoluțiune. Jur. Desfacere, nimicire: rezoluțiunea unuĭ contract. Med. Disparițiunea unuĭ buboĭ. – Și -úție (rus. rezolĭúciĭa).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rezolúție (-ți-e) s. f., art. rezolúția (-ți-a), g.-d. art. rezolúției; pl. rezolúții, art. rezolúțiile (-ți-i-)

rezolúție s. f. (sil. -ți-e), art. rezolúția (sil. -ți-a), g.-d. art. rezolúției; pl. rezolúții, art. rezolúțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REZOLÚȚIE s. 1. v. decizie. 2. apostilă, (rusism înv.) nadpis. (~ pusă pe o petiție.)

REZOLUȚIE s. 1. decizie. (O ~ adoptată prin consens.) 2. apostilă, (rusism înv.) nadpis. (~ pusă pe o petiție.)

Intrare: rezoluție
rezoluție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezoluție
  • rezoluția
plural
  • rezoluții
  • rezoluțiile
genitiv-dativ singular
  • rezoluții
  • rezoluției
plural
  • rezoluții
  • rezoluțiilor
vocativ singular
plural
rezoluțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezoluțiune
  • rezoluțiunea
plural
  • rezoluțiuni
  • rezoluțiunile
genitiv-dativ singular
  • rezoluțiuni
  • rezoluțiunii
plural
  • rezoluțiuni
  • rezoluțiunilor
vocativ singular
plural