2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.

rezervatar, ~ă [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr réservataire] 1-2 smf, a (Moștenitor) care are dreptul la rezerva succesorală. 3 sn Stat care formulează o rezervă la încheierea unui tratat.

REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.

REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj. (Jur.; și substantivat) (Moștenitor) care are dreptul la rezerva legală din succesiune.

REZERVATÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Moștenitor) care are dreptul la rezerva succesorală. // s.n. Stat care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. [Cf. fr. réservataire].

REZERVATÁR, -Ă I. adj., s. m. f. (moștenitor) care are dreptul la rezerva succesorală. II. adj., s. n. (stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. (< fr. réservataire)

REZERVATÁR ~ă (~i, ~e) și substantival 1) (despre moștenitori) Care are dreptul la rezervă succesorală. 2) (despre state) Care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. / <fr. réservataire


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rezervatár adj. m., s. m., pl. rezervatári; adj. f., s. f. rezervatáră, pl. rezervatáre

rezervatár adj. m. (despre moștenitori), s. m., pl. rezervatári; f. sg. rezervatáră, pl. rezervatáre

rezervatár adj. n. (despre stat), s. n., pl. rezervatáre

Intrare: rezervatară
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezervata
  • rezervatara
plural
  • rezervatare
  • rezervatarele
genitiv-dativ singular
  • rezervatare
  • rezervatarei
plural
  • rezervatare
  • rezervatarelor
vocativ singular
plural
Intrare: rezervatar (adj.)
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezervatar
  • rezervatarul
  • rezervataru‑
  • rezervata
  • rezervatara
plural
  • rezervatari
  • rezervatarii
  • rezervatare
  • rezervatarele
genitiv-dativ singular
  • rezervatar
  • rezervatarului
  • rezervatare
  • rezervatarei
plural
  • rezervatari
  • rezervatarilor
  • rezervatare
  • rezervatarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)