9 definiții pentru rezervatară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REZERVATAR, -Ă, rezervatari, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.
rezervatar, ~ă [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr réservataire] 1-2 smf, a (Moștenitor) care are dreptul la rezerva succesorală. 3 sn Stat care formulează o rezervă la încheierea unui tratat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REZERVATAR, -Ă, rezervatari, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
REZERVATAR, -Ă, rezervatari, -e, adj. (Jur.; și substantivat) (Moștenitor) care are dreptul la rezerva legală din succesiune.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REZERVATAR, -Ă adj., s.m. și f. (Moștenitor) care are dreptul la rezerva succesorală. // s.n. Stat care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. [Cf. fr. réservataire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REZERVATAR, -Ă I. adj., s. m. f. (moștenitor) care are dreptul la rezerva succesorală. II. adj., s. n. (stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. (< fr. réservataire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
REZERVATAR ~ă (~i, ~e) și substantival 1) (despre moștenitori) Care are dreptul la rezervă succesorală. 2) (despre state) Care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. / <fr. réservataire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rezervatar adj. m., s. m., pl. rezervatari; adj. f., s. f. rezervatară, pl. rezervatare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rezervatar adj. m., s. m., pl. rezervatari; adj. f., s. f. rezervatară, pl. rezervatare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
rezervatar, rezervatarisubstantiv masculin rezervatară, rezervataresubstantiv feminin
- 1. Moștenitor care se bucură de rezervă succesorală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- réservataire DEX '09 DEX '98 DN