opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Explicative DEX

REVOLTANT, -Ă, revoltanți, -te, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Revoltător. 2. S. m. Răsculat. – Din fr. révoltant.

REVOLTANT, -Ă, revoltanți, -te, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Revoltător. 2. S. m. Răsculat. – Din fr. révoltant.

revoltant, ~ă [At: ALBINEȚ, M. 68/22 / Pl: ~nți, ~e / E: fr révoltant] 1 a Revoltător. 2 sm (Înv) Răzvrătit.

REVOLTANT1, revoltanți, s. m. (Învechit) Persoană care ia parte la o revoltă; răsculat. Cetele revoltanților răslățindu-se peste tot coprinsul ținuturilor... pustiesc peste 60 de sate. ODOBESCU, S. III 534. Revoltanții își daseră cuvînt să se îmbrace în costume de irozi. ALECSANDRI, T. I 63.

REVOLTANT2, -Ă, revoltanți, -te, adj. (Rar) Care revoltă, care indignează; revoltător din cale-afară. Unele cuvinte create de dînșii... poartă semnele trivialității celei mai revoltante. ALECSANDRI, la CADE.

REVOLTANT, -Ă adj. Revoltător. [< fr. révoltant].

revoltant m. care e în revoltă.

*revoltánt, -ă adj. (fr. révoltant). Revoltător, care te indignează: purtare revoltantă.

Ortografice DOOM

revoltant (înv.) adj. m., s. m., pl. revoltanți; adj. f., s. f. revoltantă, pl. revoltante

revoltant (înv.) adj. m., s. m., pl. revoltanți; adj. f., s. f. revoltantă, pl. revoltante

revoltant adj. m., s. m., pl. revoltanți; f. sg. revoltantă, pl. revoltante

Sinonime

REVOLTANT adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.

REVOLTANT adj. v. revoltător, scandalos.

revoltant adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT.

revoltant adj. v. REVOLTĂTOR. SCANDALOS.

Intrare: revoltant (adj.)
revoltant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • revoltant
  • revoltantul
  • revoltantu‑
  • revoltantă
  • revoltanta
plural
  • revoltanți
  • revoltanții
  • revoltante
  • revoltantele
genitiv-dativ singular
  • revoltant
  • revoltantului
  • revoltante
  • revoltantei
plural
  • revoltanți
  • revoltanților
  • revoltante
  • revoltantelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: revoltant (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • revoltant
  • revoltantul
  • revoltantu‑
plural
  • revoltanți
  • revoltanții
genitiv-dativ singular
  • revoltant
  • revoltantului
plural
  • revoltanți
  • revoltanților
vocativ singular
  • revoltantule
  • revoltante
plural
  • revoltanților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

revoltant, revoltantăadjectiv

  • 1. învechit Revoltător, scandalos. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: revoltător scandalos
    • format_quote Unele cuvinte create de dînșii... poartă semnele trivialității celei mai revoltante. ALECSANDRI, la CADE. DLRLC
etimologie:

revoltant, revoltanțisubstantiv masculin
revoltantă, revoltantesubstantiv feminin

  • 1. învechit Rebel, revoltat, răsculat, răzvrătit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rebel revoltat răsculat răzvrătit
    • format_quote Cetele revoltanților răslățindu-se peste tot coprinsul ținuturilor... pustiesc peste 60 de sate. ODOBESCU, S. III 534. DLRLC
    • format_quote Revoltanții își daseră cuvînt să se îmbrace în costume de irozi. ALECSANDRI, T. I 63. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.