2 intrări
21 de definiții
din care- explicative DEX (12)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (4)
- antonime (2)
Explicative DEX
REUȘIT, -Ă, reușiți, -te, adj. Bine realizat, izbutit. ♦ (Despre oameni și părți ale corpului lor) Frumos, drăguț. [Pr.: re-u-] – V. reuși.
REUȘIT, -Ă, reușiți, -te, adj. Bine realizat, izbutit. ♦ (Despre oameni și părți ale corpului lor) Frumos, drăguț. [Pr.: re-u-] – V. reuși.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REUȘITĂ, reușite, s. f. Izbândă, succes, realizare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscita, fr. réussite.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REUȘITĂ, reușite, s. f. Izbândă, succes, realizare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscita, fr. réussite.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
reușit, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: ~iți, ~e / E: reuși] 1 Bine realizat Si: izbutit. 2 (Îe) A fi ~ Se zice despre cineva care face o afirmație interesantă, originală, neașteptată. 3 (Fam; d. oameni) Frumos (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
reușită sf [At: LĂZĂRESCU, S. 112/8 / Pl: ~te / E: fr réussite, it riuscita] 1 Izbândă. 2 Realizare (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REUȘIT, -Ă, reușiți, -te, adj. Bine realizat, izbutit. Al doilea tip, tot așa de secundar ca și Anca, e Ion nebunul; acesta din urmă însă e mai reușit decît Anca. GHEREA, ST. CR. II 148.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REUȘITĂ, reușite, s. f. Izbîndă, succes. Nu putem noi oare găsi această pricină a deosebirii în reușita a două tipuri, chiar în concepția dramei? GHEREA, ST. CR. II 148.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REUȘITĂ s.f. Izbîndă, succes. [Pron. re-u-. / cf. fr. réussite, it. riuscita].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REUȘITĂ s. f. izbândă, succes, realizare. (< it. riuscita, fr. réussite)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
REUȘIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A REUȘI. 2) Care a fost realizat în conformitate cu intenția; bine executat; izbutit. Încercare ~tă. [Sil. re-u-] /v. a reuși
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REUȘITĂ ~e f. Rezultat bun, obținut în urma depunerii unui efort fizic sau intelectual; succes; izbândă. [Sil. re-u-] / < it. riuscita, fr. réussite
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
reușită f. sfârșit bun (= fr. réussite).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*reușítă f., pl. e (fr. réussite, d. it. riuscita). Rezultat bun, izbîndă: a avea sorțĭ de reușită. Rezultat oare-care: reaŭa reușită a uneĭ afacerĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
reușită (desp. re-u-) s. f., g.-d. art. reușitei; pl. reușite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
reușită (re-u-) s. f., g.-d. art. reușitei; pl. reușite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reușită s. f. (sil. re-u-), pl. reușite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
REUȘIT adj. 1. v. valoros. 2. v. admis.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REUȘITĂ s. 1. v. succes. 2. izbândă, succes, victorie. (~ echipei de handbal.) 3. succes, (livr.) audiență. (O mare ~ la public.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REUȘIT adj. bun, izbutit, realizat, valoros, (pop.) nimerit, (arg.) mișto. (O piesă de teatru ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REUȘITĂ s. 1. izbîndă, succes, (înv.) reieșire, reușire, (fam.) ispravă. (E sigur de ~.) 2. izbîndă, succes, victorie. (~ echipei de handbal.) 3. succes, (livr.) audiență. (O mare ~ la public.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
Reușit ≠ nereușit
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Reușită ≠ eșec, nereușită
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: re-u-
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
reușit, reușităadjectiv
-
- Al doilea tip, tot așa de secundar ca și Anca, e Ion nebunul; acesta din urmă însă e mai reușit decît Anca. GHEREA, ST. CR. II 148. DLRLC
-
etimologie:
- reuși DEX '98 DEX '09
reușită, reușitesubstantiv feminin
- 1. Izbândă, realizare, succes. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Nu putem noi oare găsi această pricină a deosebirii în reușita a două tipuri, chiar în concepția dramei? GHEREA, ST. CR. II 148. DLRLC
-
etimologie:
- riuscita DEX '09 DEX '98 DN
- réussite DEX '09 DEX '98 DN