2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RETRIMÍTERE, retrimiteri, s. f. Acțiunea de a retrimite și rezultatul ei. – V. retrimite.

RETRIMÍTERE, retrimiteri, s. f. Acțiunea de a retrimite și rezultatul ei. – V. retrimite.

retrimitere sf [At: DL / V: (înv) ~răm~ / Pl: ~ri / E: retrimite] 1 Trimitere din nou Si: (înv) remitere. 2 Trimitere înapoi Si: înapoiere, restituire (1), (înv) remitere. 3 Recomandare făcută cuiva de a consulta (din nou) un text.

RETRIMÍTERE, retrimiteri, s. f. Acțiunea de a retrimite.

RETRIMÍTE, retrimít, vb. III. Tranz. A trimite din nou; a trimite înapoi, a restitui. – Pref. re- + trimite (după fr. renvoyer).

retrimite vt [At: CORNEA, E. II, 197/31 / V: (rar) ~mete, (înv) ~trăm~ / Pzi: retrimit / E: re1- + trimite cf fr renvoyer] 1 A trimite (din nou) ceva într-o direcție sau la o anumită destinație Si: (înv) a remite. 2 A trimite înapoi Si: a restitui (1), (înv) a remite. 3 A recomanda cuiva să consulte (din nou) un text.

RETRIMÍTE, retrimít, vb. III. Tranz. A trimite din nou; a trimite înapoi, a restitui. – Re1- + trimite (după fr. renvoyer).

RETRIMÍTE, retrimít, vb. III. Tranz. A trimite din nou.

A RETRIMÍTE retrimít tranz. A trimite din nou. /re- + a trimite


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

retrimítere (re-tri-) s. f., g.-d. art. retrimíterii; pl. retrimíteri

retrimítere s. f. (sil. -tri-) trimitere

retrimíte (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrimít, perf. s. 1 sg. retrimiséi, 1 pl. retrimíserăm; conj. prez. 3 să retrimítă; ger. retrimițấnd; part. retrimís

retrimíte vb. (sil. -tri-) trimite


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RETRIMÍTE vb. v. înapoia, reda, restitui.

RETRIMÍTE vb. 1. a reexpedia. (A ~ cuiva corespondența.) 2. v. returna.

RETRIMITE vb. 1. a reexpedia. (A ~ cuiva corespondența.) 2. a returna. (I-a ~ coletul primit.)

retrimite vb. v. ÎNAPOIA. REDA. RESTITUI.

Intrare: retrimitere
retrimitere substantiv feminin
  • silabație: -tri-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • retrimitere
  • retrimiterea
plural
  • retrimiteri
  • retrimiterile
genitiv-dativ singular
  • retrimiteri
  • retrimiterii
plural
  • retrimiteri
  • retrimiterilor
vocativ singular
plural
Intrare: retrimite
verb (VT624)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • retrimite
  • retrimitere
  • retrimis
  • retrimisu‑
  • retrimițând
  • retrimițându‑
singular plural
  • retrimite
  • retrimiteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • retrimit
  • retrimiț
(să)
  • retrimit
  • retrimiț
  • retrimiteam
  • retrimisei
  • retrimisesem
a II-a (tu)
  • retrimiți
(să)
  • retrimiți
  • retrimiteai
  • retrimiseși
  • retrimiseseși
a III-a (el, ea)
  • retrimite
(să)
  • retrimi
  • retrimiță
  • retrimitea
  • retrimise
  • retrimisese
plural I (noi)
  • retrimitem
(să)
  • retrimitem
  • retrimiteam
  • retrimiserăm
  • retrimiseserăm
  • retrimisesem
a II-a (voi)
  • retrimiteți
(să)
  • retrimiteți
  • retrimiteați
  • retrimiserăți
  • retrimiseserăți
  • retrimiseseți
a III-a (ei, ele)
  • retrimit
(să)
  • retrimi
  • retrimiță
  • retrimiteau
  • retrimiseră
  • retrimiseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)