3 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RETARDÁT, -Ă, retardați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a rămas în urmă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu s-a dezvoltat normal din punct de vedere intelectual; înapoiat mintal. – V. retarda.

RETARDÁT, -Ă adj. (și s.m.f.) (Franțuzism) Rămas în urmă; nedezvoltat din punctul de vedere al intelectului; întârziat mintal; înapoiat; retardatar. [< retarda].

RETARDÁT, -Ă adj. (și s. m. f.) rămas în urmă; nedezvoltat din punctul de vedere al intelectului; întârziat mintal; retardatar. (< retarda)

RETARDÁ, retardez, vb. I. Intranz. A rămâne în urmă, a întârzia. – Din fr. retarder.

RETARDÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A rămâne în urmă; a întârzia. [< fr. retarder].

RETARDÁ vb. intr. 1. a rămâne în urmă; a întârzia. 2. (fig.) a încetini (mișcarea); a frâna, a împiedica. (< fr. retarder, lat. retardare)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*retardát adj. m., s. m., pl. retardáți; adj. f., s. f. retardátă, pl. retardáte

retardát s. m., adj. m., pl. retardáți; f. sg. retardátă, pl. retardáte

retardá vb., ind. prez. 1 sg. retardéz, 3 sg. și pl. retardeáză

Intrare: retardat (adj.)
retardat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • retardat
  • retardatul
  • retardatu‑
  • retarda
  • retardata
plural
  • retardați
  • retardații
  • retardate
  • retardatele
genitiv-dativ singular
  • retardat
  • retardatului
  • retardate
  • retardatei
plural
  • retardați
  • retardaților
  • retardate
  • retardatelor
vocativ singular
plural
Intrare: retardat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • retardat
  • retardatul
  • retardatu‑
plural
  • retardați
  • retardații
genitiv-dativ singular
  • retardat
  • retardatului
plural
  • retardați
  • retardaților
vocativ singular
plural
Intrare: retarda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • retarda
  • retardare
  • retardat
  • retardatu‑
  • retardând
  • retardându‑
singular plural
  • retardea
  • retardați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • retardez
(să)
  • retardez
  • retardam
  • retardai
  • retardasem
a II-a (tu)
  • retardezi
(să)
  • retardezi
  • retardai
  • retardași
  • retardaseși
a III-a (el, ea)
  • retardea
(să)
  • retardeze
  • retarda
  • retardă
  • retardase
plural I (noi)
  • retardăm
(să)
  • retardăm
  • retardam
  • retardarăm
  • retardaserăm
  • retardasem
a II-a (voi)
  • retardați
(să)
  • retardați
  • retardați
  • retardarăți
  • retardaserăți
  • retardaseți
a III-a (ei, ele)
  • retardea
(să)
  • retardeze
  • retardau
  • retarda
  • retardaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)