2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RESTRẤNGERE, restrângeri, s. f. Acțiunea de a (se) restrânge și rezultatul ei. – V. restrânge.

RESTRẤNGERE, restrângeri, s. f. Acțiunea de a (se) restrânge și rezultatul ei. – V. restrânge.

restrângere sf [At: DRLU / Pl: ~ri / E: restrânge] 1 Restricție (1). 2 (Îla) Fără ~ Fără restricții (2) Si: întreg, deplin (1).

RESTRẤNGE, restrấng, vb. III. Tranz. A micșora, a reduce; a limita, a mărgini. ♦ Refl. (Fam.) A-și limita, a-și reduce cheltuielile pentru trai, a trăi mai modest. – Pref. re- + strânge (după fr. restreindre).

restrânge [At: CALENDARIU (1794), 28 / Pzi: restrâng / E: re1- + strânge cf fr restreindre] 1 vt A micșora. 2 vr A se limita. 3 vr A-și organiza viața pe baze mai modeste, adaptându-se unor condiții materiale mai reduse. 4 vt (C. i. o prietenie, o alianță etc.) A întări, a strânge mai mult.

RESTRẤNGE, restrấng, vb. III. Tranz. A micșora, a reduce; a limita, a mărgini. ♦ Refl. (Fam.) A-și organiza viața pe baze materiale mai modeste. – Re1- + strânge (după fr. restreindre).

RESTRÎ́NGE, restrî́ng, vb. III. Tranz. A micșora, a reduce; a limita, a mărgini. A restrînge cheltuielile.Iată la ce, cred eu, că trebuie să vă restrîngeți cercetările. BARANGA, I. 205. ♦ Refl. A-și organiza viața pe baze mai modeste, a se adapta unor condiții materiale mai reduse.

RESTRÎ́NGERE, restrîngeri, s. f. Acțiunea de a (se) restrînge și rezultatul ei; limitare, mărginire; îngrădire, restricție. Acolo unde iubirea va fi... fără restrîngeri. GALACTION, O. I 202.

RESTRẤNGE vb. I. tr. a micșora, a reduce, a mărgini. II. refl. (fam.) a-și limita cheltuielile pentru trai, a trăi mai modest. (după fr. restreindre)

A SE RESTRÂNGE mă restrâng intranz. A trece la un mod de viață mai modest; a-și limita cheltuielile pentru trai. /re- + a se strânge

A RESTRÂNGE restrâng tranz. A reduce la anumite limite; a limita. ~ tema lucrării. /re- + a strânge

*restrî́ng, -strî́ns, a -strî́nge v. tr. (lat. restringere, fr. restreindre). Mărginesc, micșorez, limitez, reduc: a-țĭ restrînge dorințele, cheltuĭelile. V. refl. Îmĭ micșorez cheltuĭelile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

restrấngere (res-trân- / re-strân-) s. f., g.-d. art. restrấngerii; pl. restrấngeri

restrângere s. f. (sil. mf. -strân-) strângere

restrấnge (a ~) (res-trân- / re-strân-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restrấng, perf. s. 1 sg. restrânséi, 1 pl. restrấnserăm; part. restrấns

restrânge vb. (sil. mf. -strin-) strânge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RESTRÂNGERE s. 1. v. limitare. 2. circumscriere, delimitare, limitare. (~ unei teme la...) 3. v. restricție.

RESTRÂNGE vb. 1. v. împuțina. 2. v. limita. 3. a se limita, a se mărgini, a se mulțumi, a se reduce, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 4. a circumscrie, a delimita, a limita. (A ~ tema lucrării la...) 5. a limita, a mărgini, (fig.) a îngrădi. (I-a ~ libertatea de acțiune.) 6. v. localiza.

RESTRÎNGE vb. 1. a (se) împuțina, a (se) micșora, a (se) reduce, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strîmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 2. a se limita, a se mărgini, a se mulțumi, a se reduce, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 3. a circumscrie, a delimita, a limita. (A ~ tema lucrării la...) 4. a limita, a mărgini, (fig.) a îngrădi. (I-a ~ dreptul de acțiune.)

RESTRÎNGERE s. 1. limitare, mărginire, reducere, rezumare. (~ la strictul necesar.) 2. circumscriere, delimitare, limitare. (~ unei teme la...) 3. restricție, (fig.) îngrădire. (~i de circulație.)

arată toate definițiile

Intrare: restrângere
restrângere substantiv feminin
  • silabație: -strân- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • restrângere
  • restrângerea
plural
  • restrângeri
  • restrângerile
genitiv-dativ singular
  • restrângeri
  • restrângerii
plural
  • restrângeri
  • restrângerilor
vocativ singular
plural
Intrare: restrânge
verb (VT622)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • restrânge
  • restrângere
  • restrâns
  • restrânsu‑
  • restrângând
  • restrângându‑
singular plural
  • restrânge
  • restrângeți
  • restrângeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • restrâng
(să)
  • restrâng
  • restrângeam
  • restrânsei
  • restrânsesem
a II-a (tu)
  • restrângi
(să)
  • restrângi
  • restrângeai
  • restrânseși
  • restrânseseși
a III-a (el, ea)
  • restrânge
(să)
  • restrângă
  • restrângea
  • restrânse
  • restrânsese
plural I (noi)
  • restrângem
(să)
  • restrângem
  • restrângeam
  • restrânserăm
  • restrânseserăm
  • restrânsesem
a II-a (voi)
  • restrângeți
(să)
  • restrângeți
  • restrângeați
  • restrânserăți
  • restrânseserăți
  • restrânseseți
a III-a (ei, ele)
  • restrâng
(să)
  • restrângă
  • restrângeau
  • restrânseră
  • restrânseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)