restant, ~ă a [At: BARIȚIU, PA. II, 722 / Pl: ~nți, ~e / E: fr restant, ger restant] 1 Care a rămas (de pe urma cuiva sau a ceva). 2 Rămas în urmă Si: întârziat.

RESTANT, -Ă, restanți, -te, adj. Rămas în urmă; întîrziat. Ordonanță de plată restantă.

RESTANT, -Ă adj. Rămas în urmă; întîrziat. [Cf. fr. restant].

RESTANT, -Ă adj. neachitat. ◊ rămas în urmă. (< fr. restant)

RESTANT ~tă (~ți, ~te) 1) Care se află în restanță; rămas în urmă. 2) (despre datorii, sume de bani etc.) Care nu este achitat la timp; neachitat la termen. /<fr. restant, germ. restant

*restánt, -ă adj. (fr. restant, it. restante. V. rest). Poșta restantă. V. poștă.

post-restant sni [At: BĂLCESCU ap. GHICA, A. 612 / S și: poste-restante, post-restante / E: fr poste-restante] 1 Serviciu special care păstrează la poștă corespondența unei persoane, până când aceasta vine să și-o ridice. 2 (Pex) Indicație menționată pe plic pentru această corespondență.

post-restant n. formulă scrisă pe adresa unei scrisori spre a înștiința că trebue să rămâie la biuroul poștal, unde destinatarul va veni s’o reclame.

restant adj. m., pl. restanți; f. restantă, pl. restante

restant adj. m., pl. restanți; f. restantă, pl. restante

restant adj. m., pl. restanți; f. sg. restantă, pl. restante

RESTANT adj. întârziat. (Plată ~.)

RESTANT adj. întîrziat. (Plată ~.)