13 definiții pentru respirator respiratoriu

RESPIRATÓR, -OÁRE, respiratori, -oare, adj. Care ține de respirație, privitor la respirație; care folosește la respirație. ◊ (Anat.) Aparat respirator = sistem de organe care asigură respirația, structura lui fiind adaptată modului de viață al animalului respectiv și tipului de respirație. [Var.: respiratóriu, -ie adj.] – Din fr. respiratoire.

RESPIRATÓR, -OÁRE, respiratori, -oare, adj. Care ține de respirație, privitor la respirație; care folosește la respirație. ◊ (Anat.) Aparat respirator = sistem de organe care asigură respirația, structura lui fiind adaptată modului de viață al animalului respectiv și tipului de respirație. [Var.: respiratóriu, -ie adj.] – Din fr. respiratoire.

RESPIRATÓR, -IE, respiratorii, adj. De respirație, privitor la respirație; care folosește la respirație. Aparat respirator. Mișcări respiratorii.

!respiratór adj. m., pl. respiratóri; f. respiratoáre, pl. respiratoáre

RESPIRATÓR, -OÁRE adj. Referitor la respirație. // adj., s.n. (Aparat) care folosește pentru respirație. [Var. respiratoriu, -ie adj. / cf. fr. respiratoire].

RESPIRATÓR, -OÁRE /RESPIRATÓRIU, -IE I. adj. referitor la respirație. II. adj., s. n. (aparat) care asigură respirația. (< fr. respiratoire)

RESPIRATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care ține de respirație; propriu respirației. Căile ~oare. ◊ Aparat ~ sistem de organe care asigură respirația. [Var. respiratoriu] /<fr. respiratoire

RESPIRATÓRIU, -IE adj. v. respirator.

RESPIRATÓRIU, -IE adj. v. respirator.

!respiratórie adj. f., pl. respiratórii

RESPIRATÓRIU, -IE adj. v. respirator.

respiratoriu a. care servă la respirațiune: aparat respiratoriu.

*respiratóriŭ, -ie adj. (d. respirat). Fiziol. Care servește la respirat: aparatu respiratoriŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

respiratór /respiratóriu adj. m. (sil. mf. -spi-) [-riu pron. -riu], pl. respiratóri /respiratórii; f. sg. respiratoáre /respiratórie (sil. -ri-e), pl. respiratoáre /respiratórii

RESPIRATÓR, -IE (< vr.) adj. (ANAT.) Care se referă la respirație; care folosește la respirație.* Aparat r. = totalitatea organelor prin intermediul cărora se realizează schimbul de gaze dintre organism și mediu. Structura a.r. este adaptată modului de viață al animalului și tipului de respirație. La animalele cu respirație acvatică (crustacee, pești, unele moluște etc.), a.r. este reprezentat prin branhii; la animalele cu respirație aeriană, a.r. este alcătuit dintr-un sistem de trahee ramificate și anastomozate (la insecte) și sau din plămâni și din căile respiratorii (la vertebrate). La mamifere și la om, căile respiratorii (cavitatea nazală, faringe, laringe, trahee și cu bronhii) nu iau parte la schimbul de gaze; ele au rolul de a conduce aerul la și de la plămâni și de a curăța, a încălzi și a umezi aerul inspirat. Plămânii au rolul cel mai important în respirație, schimbul gazos între organism și mediu realizându-se la nivelul alveolelor pulmonare.

Intrare: respirator
respirator adjectiv
  • silabație: -spi-
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • respirator
  • respiratorul
  • respiratoru‑
  • respiratoare
  • respiratoarea
plural
  • respiratori
  • respiratorii
  • respiratoare
  • respiratoarele
genitiv-dativ singular
  • respirator
  • respiratorului
  • respiratoare
  • respiratoarei
plural
  • respiratori
  • respiratorilor
  • respiratoare
  • respiratoarelor
vocativ singular
plural
respiratoriu adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • respiratoriu
  • respiratoriul
  • respiratoriu‑
  • respiratorie
  • respiratoria
plural
  • respiratorii
  • respiratoriii
  • respiratorii
  • respiratoriile
genitiv-dativ singular
  • respiratoriu
  • respiratoriului
  • respiratorii
  • respiratoriei
plural
  • respiratorii
  • respiratoriilor
  • respiratorii
  • respiratoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)