9 definiții pentru resimțământ resimțimânt resimțemânt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RESIMȚĂMẤNT, resimțăminte, s. n. (Rar) Resentiment. – Resimți + suf. -ământ (după fr. ressentiment).

RESIMȚĂMẤNT, resimțăminte, s. n. (Rar) Resentiment. – Resimți + suf. -ământ (după fr. ressentiment).

resimțământ sn [At: GHICA, S. 644 / V: ~țem~, ~țim~ / Pl: ~e / E: fr ressentiment după simțământ] (Rar) Resentiment (1).

resimțemânt sn vz resimțământ

RESIMȚĂMÎ́NT, resimțăminte, s. n. (Rar) Resentiment. (Atestat în forma resimțimînt) Oamenii... își înfrînară resimțimîntele. ODOBESCU, S. III 468. – Variantă: resimțimînt s. n.

RESIMȚIMÎ́NT s. n. v. resimțămînt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

resimțămấnt (înv.) s. n., pl. resimțămínte

resimțământ s. n., pl. resimțămínte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RESIMȚĂMÂNT s. v. antipatie, aversiune, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment.

resimțămînt s. v. ANTIPATIE. AVERSIUNE. OSTILITATE. PORNIRE. REPULSIE. RESENTIMENT.

Intrare: resimțământ
resimțământ substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • resimțământ
  • resimțământul
  • resimțământu‑
plural
  • resimțăminte
  • resimțămintele
genitiv-dativ singular
  • resimțământ
  • resimțământului
plural
  • resimțăminte
  • resimțămintelor
vocativ singular
plural
resimțimânt substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • resimțimânt
  • resimțimântul
plural
  • resimțiminte
  • resimțimintele
genitiv-dativ singular
  • resimțimânt
  • resimțimântului
plural
  • resimțiminte
  • resimțimintelor
vocativ singular
plural
resimțemânt substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • resimțemânt
  • resimțemântul
plural
  • resimțeminte
  • resimțemintele
genitiv-dativ singular
  • resimțemânt
  • resimțemântului
plural
  • resimțeminte
  • resimțemintelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)