2 intrări

40 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPÚBLICĂ, republici, s. f. Formă de guvernământ în care conducerea este exercitată de un organ suprem al puterii de stat sau de un președinte ales ori numit; țară, stat care are o astfel de formă de guvernământ. ♦ (Rar) Populația unei astfel de țări. – Din it. republica, fr. république.

REPÚBLICĂ, republici, s. f. Formă de guvernământ în care organele supreme ale puterii de stat sunt alese pe un timp determinat; țară, stat care are o astfel de formă de guvernământ. ♦ (Rar) Populația unei astfel de țări. – Din it. republica, fr. république.

REPÚBLICĂ, republici, s. f. 1. Formă de guvernămînt în care organele supreme ale puterii de stat sînt alese pe un timp determinat; țară cu o astfel de formă de guvernămînt. Cînd e republică, dreptul e sfînt. CARAGIALE, O. I 93. Republica este un stat în care oamenii adunați îngrijesc singuri de soarta lor. BĂLCESCU, O. I 350. ◊ Republică socialistă sau stat socialist v. stat. 2. (Rar) Populația unei republici (1). (Glumeț) Mă pișcau de spate și de ceafă o întreagă republică de furnici. HOGAȘ, M. N. 11. – Variantă: (învechit) răspúblică s. f.

REPÚBLICĂ s.f. 1. (Ist.) Stat în care puterea executivă este exercitată de organe alese public (și periodic). 2. Formă de guvernământ în care organele supreme ale puterii de stat sunt alese pe un timp determinat; țară care are o formă de guvernământ de acest tip. [Gen. -cii. / < it. republica, fr. république, cf. lat. respublica]

REPÚBLICĂ s. f. formă de guvernământ în care conducerea este deținută de un organ suprem al puterii de stat ori de un președinte ales sau numit. (< it. repubblica, fr. république)

REPÚBLICĂ ~ci f. 1) Formă de guvernământ în care organele supreme de conducere sunt constituite din reprezentanți aleși pe un anumit termen. 2) Țară care are această formă de guvernământ. 3) rar Populația unei asemenea țări. [G.-D. republicii] /<it. republica, fr. république, lat. respublica

republică f. Stat în care autoritatea suverană se exercită în numele tuturora prin reprezentanți aleși pe un timp oarecare; fig. republica literelor.

*repúblică f., pl. ĭ (fr. république, d. lat. res publica, lucru public, stat, republică). Stat guvernat de un prezident ales dintre reprezentanțiĭ națiuniĭ. Fig. Asociațiune: republică de furnicĭ, republica literelor.

REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Pref. re- + publica.

REPUBLICÁ, republic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Re1- + publica.

REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica încă o dată, a publica din nou. (Refl. pas.) Acest dicționar ar fi a se republica în Convorbiri. ALECSANDRI, S. 46.

REPUBLICÁ vb. I. tr. A publica din nou. [P.i. repúblic. / cf. fr. republier].

REPUBLICÁ vb. tr. a publica din nou; a reedita. (< fr. republier)

A REPUBLICÁ repúblic intranz. A publica din nou; a retipări; a reedita. /re- + a publica

Batavă (Republica) f. nume ce purta Olanda, dela 1795-1806, după ce fu cucerită de armatele franceze.

Dominicană (Republica) f. V. San-Domingo.

Equator (Republica) n. Stat al Americei de S.: cu 2.500.000 loc., cap. Quito.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

repúblică (-pu-bli-) s. f., g.-d. art. repúblicii; pl. repúblici

repúblică s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. repúblicii; pl. repúblici

arată toate definițiile

Intrare: republică
republică substantiv feminin
  • silabație: -bli-
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • republică
  • republica
plural
  • republici
  • republicile
genitiv-dativ singular
  • republici
  • republicii
plural
  • republici
  • republicilor
vocativ singular
plural
Intrare: republica
  • silabație: -bli-
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • republica
  • republicare
  • republicat
  • republicatu‑
  • republicând
  • republicându‑
singular plural
  • republică
  • republicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • republic
(să)
  • republic
  • republicam
  • republicai
  • republicasem
a II-a (tu)
  • republici
(să)
  • republici
  • republicai
  • republicași
  • republicaseși
a III-a (el, ea)
  • republică
(să)
  • republice
  • republica
  • republică
  • republicase
plural I (noi)
  • republicăm
(să)
  • republicăm
  • republicam
  • republicarăm
  • republicaserăm
  • republicasem
a II-a (voi)
  • republicați
(să)
  • republicați
  • republicați
  • republicarăți
  • republicaserăți
  • republicaseți
a III-a (ei, ele)
  • republică
(să)
  • republice
  • republicau
  • republica
  • republicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)