11 definiții pentru reprehensiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPREHENSIÚNE, reprehensiuni, s. f. (Livr.) Mustrare, reproș; blam. [Pr.: -si-u-] – Din fr. repréhension, lat. reprehenșio, -onis.

reprehensiune sf [At: ALEXI, W. / V: ~ie / Pl: ~ni / E: fr répréhension, lat reprehensio, -onis] (Liv) Mustrare.

REPREHENSIÚNE, reprehensiuni, s. f. Mustrare, reproș; blam. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répréhension, lat. reprehensio, -onis.

REPREHENSIÚNE, reprehensiuni, s. f. (Franțuzism rar) Mustrare, blam.

REPREHENSIÚNE s.f. (Rar) Mustrare, reproș. ♦ Blam. [Pron. -si-u-. / < fr. reprehension, lat. reprehensio].

REPREHENSIÚNE s. f. mustrare, reproș; blam. (< fr. répréhension, lat. reprehensio)

REPREHENSIÚNE ~i f. livr. Observație cu caracter moralizator; reproș; mustrare; imputare; dojană; bănuială. [Sil. -si-u-] /<fr. répréhension, lat. reprehensio, ~onis


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reprehensiúne (livr.) (re-pre-, -si-u-) s. f., g.-d. art. reprehensiúnii; pl. reprehensiúni

reprehensiúne s. f. (sil. -pre-, -si-u-), g.-d. art. reprehensiúnii, pl. reprehensiúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REPREHENSIÚNE s. v. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, imputare, imputație, înfierare, învinuire, neaprobare, reprobare, reproș, respingere, stigmatizare, vină.

reprehensiune s. v. BLAM. BLAMARE. CONDAMNARE. DEZAPROBARE. IMPUTARE. IMPUTAȚIE. ÎNFIERARE. ÎNVINUIRE. NEAPROBARE. REPROBARE. REPROȘ. RESPINGERE. STIGMATIZARE. VINĂ.

Intrare: reprehensiune
reprehensiune substantiv feminin
  • silabație: -pre-, -si-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reprehensiune
  • reprehensiunea
plural
  • reprehensiuni
  • reprehensiunile
genitiv-dativ singular
  • reprehensiuni
  • reprehensiunii
plural
  • reprehensiuni
  • reprehensiunilor
vocativ singular
plural